Pe strada Zorilor la nr. 3 își aveau locuința patru vietăți: Pisica Sica, Oaia Maia, Vulpea Vica și cioara Mara. Erau bune vecine și niciodată nu au existat între ele neînțelegeri. Vulpea Vica având o donație mare din partea unei rude din Norvegia, vulpea polară, s-a hotărât să deschidă o discotecă în apropierea locuinței sale. Această discotecă a fost dotată cu aparatură de lux și instrumente sofisticate. Pe Oaia Maia a pus-o casieră la intrare, pisica Sica să cânte în discotecă, iar pe Cioara Mara ospătară, să le srvească clienților din discotecă diferite băuturi. Toate erau numai trup și suflet pentru discotecă și le mergea din plin, discoteca având mulți clienți tineri, doritori de distracții. Cel mai mare ciubuc îl făcea Cioara Mara pentru că acești clienți erau mulțumiți de prestațiile ei, și nu mai luau mărunțișul înapoi. Azi așa, mâine așa, Cioara își luase nasul la purtare. Fața de Pisică nu avea decât dispreț, considerând-o doar o amatoare, care nici măcar voce nu avea. Pentru Oaia Maia avea o totală lipsă de respect, considerând-o o cornută proastă și o neajutorată, care muncește pentru câțiva bani de pomană. Într-un an Cioara Mara a strâns mulți bani, și-a deschis o discotecă, luând clienții vulpei Vica. Începuse să prindă ifose de patroană. Cioara se jurase pe puii ei că va fi o salariată credincioasă și nicodată nu o va dezamăgi pe vulpea Vica. Ceea ce făcuse Cioara îi crease Vulpii o imagine care-i inspira doar dezamăgire. În jumătate de an Vulpea Vica a dat faliment, iar Cioara Mara a devenit o...cioară bogată. A uitat de jurământul făcut Vulpii și a
făcut numai rău.
Într-o zi însorită de septembrie puii ciorii, care acum erau fii de patroană, se pregăteau să aranjeze discoteca pentru că se anunțaseră niște clienți de vază, când se produse un scurtcircuit la partea electrică. Izbucni un incendiu mare iar puii ei impreună cu agoniseala de o viață luă foc. Cioara era plecată la o societate de binefacere și când văzu dezastru, își smulse penele de pe ea și spuse:
-Am jurat strâmb, măi frate,
nu m-am gândit la urmări.
Am acum cuțite-n spate,
plec, urgent peste trei mări.
Nu am să mai jur greșit,
cât voi mai exista pe lume.
Durerea râu m-a trăznit,
soarta n-a făcut doar glume.