agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-26 | |
Balaurul Cobalac trăia în ținutul Portena, departe de lumea dezlănțuită. Suferea enorm că nu mai era șeful balaurilor din acest ținut. Nici acum nu se dezmeticise bine, tot îi mai veneau laude în urechi de la foștii supuși. Cum au putut fi atât de ipocriți să-l sape în ascuns și să nu-i spună prietenește defectele care le avea. Nu suporta gândul că este un balaur de rând, un oarecare. Din câte capete avea, vreo trei se uzaseră de când s-a retras în peștera Kolgara. Îi trecuseră prin minte toate evenimentele petrecute în ultima săptămână, și nu se dumirea de unde începuse această nebunie. Era șef, trebuia să fie dur,prin țipăt și frica băgată-n oase supușilor. Numai când apărea în ușă,alergau toți balaurii de ziceai că-i apucase strechea. Trebuie să-mi lipesc și câte un cap de ușă să văd dacă balaurii lucrează cu spor.Avea balaurii lui care turnau tot ce se petrecea în ținut. Îi plăcea să asculte bârfa, iar cei care îi picau cu pizmă, aceia nu mai aveau zile bune cu el. O domnișoară balaur, Rica, îi făcea avansuri și îl ridica-n slăvi, ceea ce îi dădea o "stare" de balaur foarte important. Balaurița Tana, care întotdeauna vorbea mult, însă nu făcea rău nimănui, părea în ochii lui Cobalac, o fiară fără importanță și se ferea de ea, crezând că oricând îi poate face rău. De balaurul Livinos se ferea căci acesta îi știa toate trucurile și slăbiciunile lui. El fusese șef înaintea lui Cobalac și își smulgea solzii de pe burtă de ciudă, pentru că el îl propusese șef pe Cobalac. Nu știa, de fapt, ce dedesupturi ascunde Cobalac, în aparență un balaur de treabă. A fost deajuns o întrunire a mai multor balauri și balaurițe manevrate de Livinos ca să-l sape pe Cobalac, să-l dea jos de pe piedestal. Lucrătura pe la spate l-a surprins pe Cobalac, care tot mai ținea cu dinții de șefie. Fiind neliniștit, iși puse laba pe inimă, apoi la unul din capete, și spuse plin de nervi:
Am fost un tembel, n-o să mi-o iert niciodată. Ceea ce s-a mai auzit de el, este că, acum a devenit un balaur pustnic; ține posturile și rareori se mai gândește la vremurile lui de glorie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate