agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-10 | |
Este anul 2003, o după-amiază rece de iarnă. Oamenii umblă timizi pe străzile înguste ale "Micului Paris" de demult.
O pânză de fulgi sufocă pământul. Trei bărbați stau într-o cafenea, savurând o cafea fierbinte cu lapte, vorbind despre anii 1997-'98. Yefir, cel mai bătrân dintre cei de la masă, aprinde o țigară timid și spune: -A trecut atâta amar de timp, de când ne-am întâlnit, iar acum stăm și ne uităm ... Este întrerupt de lătratul unui câine înfometat. Se lasă o liniște deplină, prelugită de forfota de pe stradă. Yefir continuă: -...ne uităm unul la altu'! -Mai știți când am fost la Viena, zice Graam, un bărbat cam de vreo 45 de ani, mai plinuț, cu o strungăreață între dinți, la acel spectacol realizat pentru cei care se dedicau descoperirilor de tot felul. -Da, da și când ai mers la acel concurs de înfulecat pocorn pe gratis și a trebuit să te ducem de urgență la spital, mai știi? zise Victor cu dorința de al tachina pe "marele mic" Graam, fiind cel mai tânăr dintre cei de față. -Și au sărit toți doctorii pe mine ca pe un posedat să-mi scoată apendicele, noroc cu asistentul român care le-a tradus "boala" de care sufeream!!! -Păcat că vremea de azi nu îți mai permite să faci unele lucruri... Între timp începu' o vijelie de zăpadă, orbind norii plumburii. -Ce bine este la căldură, dar din păcate trebuie să mă duc acasă, zice Graam dezamăgit, ordin de la sefă citez: "la ora 8 jumate să găsesc cumpărăturile pe masă!!!" După ce pleacă Graam, Yefir comandă cafea cu frișcă și o brichetă, pentru că cealaltă cam pierdea gaz. Victor i-a cerut încrezător un trabuc lui Yefir, și cum aerul devenea sufocant a iesit să ia o gură de aer. Se întoarse rapid, alb la față; potaia de lângă cafenea era să-l sfâșie. Biata făptură, nu a mai răbdat frigul și a încercat să își încălzească colții în cineva, dar a primit o porție de înjurături. După vreo 2 ore de făcut bărcuțe de fum, Yefir și Victor, bătătoreau deja zăpada spre casă. Va urma.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate