...a trecut mult timp de cand nu l-a mai vazut, de cand nu s-a mai vazut nici pe ea zambind. Frumuseti vede in fiecare zi, fiecare carte terminata e un motiv de implinire efemera, fiecare ''te iubesc'' primit de la barbatii pe care i-a mai cunoscut e un motiv de zambet, fiecare zi cu soare ii da motive sa mai traiasca mii de nebunii pentru a le nota apoi in jurnal.
Dar...
Lipseste ceva, ar fi trist sa admita ca lipseste el, asta ar insemna ca nu ii este autosuficienta siesi?Pai asta e o nebunie.E cu neputinta!!!
A devenit o meditativa cu fiecare zi ce trecea...aproape letal pentru aventura vietii ei. Nu ar fi acceptat niciodata sa cedeze atat de usor in fata inimii, in fata vietii. Fatalitatea filosofilor, ah...fir-ar...
Ar fi scris o carte pe la patruzeci de ani despre toti amantii ei, despre toate pasiunile pe care le-a trezit si cu care sa trezit...si acum...lipsa asta de chef de viata, in adevaratul sens al cuvantului o facea sa incerce tot felul de tampenii, care mai de care mai ''la moda'', care mai de care mai amare...cand se trezea dimineata. Mintea ca e un spirit boem si ca nu stiu ce barbat are o privire patimasa, pentru a se culca cu barbati doar sa nu se uite la tv in seara aia.

Din Jurnal

A. chiar e simpatic, are mainile lui, asa ca m-a incitat numai gandul ca ar putea sa ma atinga pe coapse....nici nu trebuie sa ii privesc fata, trebuie numai sa inchid ochii si sa imi imaginez ca ....ba nu....nici nu o sa imi imaginez...o sa ma las....valurile ''acum-ului'' sunt atat de puternice incat m-ar putea face sa uit de ''a fi''...sunt atat de dobitoaca...stiu...ei si ce?Cine nu are nici un pacat sa arunce primul cu piatra.



Parca soarele nu mai are putere asupra mea...parca razele lui sunt reci iar porii mei saturati de ceea ce odata ar fi fost o foame nebuna de lumina.
Azi o sa ma duc la teatru, o sa ma imbrac ca o doamna si o sa ma duc la teatru...singura...nu ar intelege nimeni ca la teatru trebuie sa taci...inainte...in timpul...dupa....e o picatura de viata care trebuie luata ca atare, nu trebuie dezbatuta...bine ca nu sunt vreo persoana importanta ca toti criticii de teatru ar arunca cu pietre...cata libertate in a fi un nimeni.


Pagini intregi de nimicuri, ganduri, cugetari mediocre...o liniste ancestrala de nimicuri, o insiruire de furnicarisme....poate toate in asteptarea unei furtuni...poate...