„Dragă Jurnalule,
Te rog mult să foșnești ceva mai... mult mai încet, că de-aia m-apucai să-ți scriu, că... stai că te-ntorc spre el... uite, vezi?
Tu vezi mă’, că Axente, respiră?
Mă tot chiorăsc la el de nu-ș’ câte minuturi... și nimic.
Măi Jurnalul, măi... doar nu l-or tar... trar... trac...na, t-r-a-t-a-t ăștia cu „exitus”?
Știi tu, medicamentu’ ăla de-i atârnă eticheta pe perdea după ce-i duce pe ăia aproape vindecații, la Casa de Vacanță și Plăceri Veșnice a Foștilor Tratați acum Vindecați ai Ospiciului?
Ãla, măi care are ca defect secundiar că ăia nu mai respiră deloc, o vreme, până vine limuzina Casei de Vacanță și Plăceri Veșnice a Foștilor Tratați acum Vindecați ai Ospiciului, după ei.”

...pfui, aoleu, Axente... crăpați-ar pijamaua, băăăă ce pute... „n-a exitusat ăsta, Jurnalule”... băăă Axente-ți spusei mă să nu te-ndopi și cu iahnia lu’Anastaz.
Bre, ce puți...

„Na, bine că măcar nu l-au trrratat cu exitus... da’ ce pute...
Acu’ mă trezii de tot.
Cât e ceasul?
O, nuuu... unu ș-un sfert?”

Ce zici? Cine? Nu, bre, nu eu, Axente se-mpuți...
Auzi Anastaz...stai mă acuma că numa’ te-ntreb... și nu mai zbiera ca prostu’ că vine sora Nscârba cu lavaju’ fundal.
Fi atent mă, dacă lu’ Axente-i dau ăștia exitus, că uite se tot vindecă tot mai bine, de când cu pârlitu’ la tâmpile, nu prea vorbește da-i curg balele, clipește mai rar, mănâncă bine de tot... și d-astea, ce facem mă cu... alleeaa... știi tu!
Cum mă’ cu ce alea, cu... stai că mă dau mai aproape... cu ma-și-nu-țe-le lui Axente?
Păi cum unde le ține? Sub picioru’ patului sub piatra aia lată și pătrată. Da, mă’ acolo-n gaura aia de săpă două săptâmâni la ea. Păi nu mai ții minte că n-a mers trei săptămâni la veceu, tot mâncând prafu’? Că zicea că așa citi el demult la unu’... Morte-n Scripto, sau ce.
Să le lăsăm acolo? Și raliu’? Cum facem mă cu raliu? Auzi? Bă’ Anastaze..., băăăă....
Da, dormi cu pernă-ta...

„Aci-s, Jurnalule... da’... uuuăăăă... ce facem nene cu mașinuțele... și cu raliu’ pă d-alea mov?
Mi-e somn, tare... uuuăăăă...na... ne gândim mai mâine, cu sau fără proasta aia de Anastaz.
Te scriu... mmmâine.... da?
Mă duc să-l învelesc pe Axente, că-l trage curentu’ și face vigor morți-s, răceala aia nasoală cu pete vinete.
Vinete măi de nu le mai spală nimeni Jurnalule, nimeni.”