Oare de ce ?
Interogație uzuală, cotidină formă de a întreba. Murphy-logică antologie a figurinelor geometrice, cuprinsul unei banale propoziții, supoziție banală ? Uneori nechezol de cunoaștere. Substituirea formei verbului a face.
Oare când ?
Când ce ?
Nimicuri ce fac starea de amorțeală, improprie. Ieșire din tipare (impose de alți) ce dă clar nonsensului sens. Concluzionând, banalitatea vorbirii degeaba, logos în vânt. Cuvinte-n-șirate, mărgăritare depozitate la un loc cu biluțe colorate. Folie de plastic suprapusă brutal deasupra unui diamant. Acel spațiu în care te tot poți roti , fără ca regula de a merge înainte să fie încălcată, giratoriu sens poli-mili-țist pus pe fugă de atâtea învârtiri ale mașini de pus întrebări. Custode al muzeului inepțiilor, definiri ale nedifinitului neînsemnat. Să fie înțelepciunea?
Cuvințele de retori impuse. Viață ce sparge ce sparge cu ale ei talazuri, diguri impuse. Boabe de pietre semi prețioase puse în bild, banal pilaf? Anatomia bicicletei medicinale, pătrate roți. Colțuroase cercuri neconcentrice, vieți în care primează interogația cât costă, ne având timp de cum sau de ce?
Sferă de cristal în care zace dezfidratat gândul cel bun. Închis acolo de pătrățoasa limbă mecanică, cuvinte de lemn. Pătrat sau dreptunghi, menit locuirii. Piatră-cărămidă, ciment- var, nisip-apă, alte materiale până și țiglă. Laolată puse una peste alta, doar așa ca să mă facă să cred în confortul interior. Locuri numite și case. Absurditatea nimicului ridicat la grad de necesitate cu o sută de camere prin care doar vântul se plimbă.
Amăgitor cerc ce închide ciclul redeschizând spirala neconcentrică a căi spre o altă viață, un alt drum de cercuri. Părtunderi ale mulțimi de colori, unire amestecată dar totuși, cuminte așezate între definitoriile alb și negru. Osmoză sau poate simbioză.
Cerc colțuros. În numele monstruozității ce nu-mi încape în cutiuța cu maimuțe, protestez !!! Totodată legiferez în mine și pentru persoana ce scrie aceste rânduri, următorul edict.
Proclam: Cercul este rotund și are colțuri. Viața este eternă precum spiritiul.
Alte figuri geometrice.
Le las pe altă dată sau le împing ușor către alți, lăsându-i să se îmungă și ei în colțurile impuse de ale altora geometrice legii. Coduri impus pătrățoase. Nu mai vreau să mai sar unghiuri, mai bine fac un pi la puterea a doua și mă tot duc.
Nu de alta dar nu-mi palac versanții drepti, greu accesibili, nici hăurile abisal de străfunde, mai bune sunt dealurile, iar la câmpie de este posibil mai vreu și coline, ondulatoriul îmi dă acea senzație de confort, starea de bine.
Concentrică mi-e lumea, în formă de cerc cuvinte. Închidere în cea ce spun și ce fac. O fi logos,o fi arta de a-mi vorbi ? Nu, nu cred , mai degrabă arta de a spune. Deoarece cu vorbe multe poți năuci fără a spune nimic, ori dimpotrivă poți clădi definiți clare cu care poți să-ți consolodezi teoria, poți crea și susține de crezi în ceea ce spui. Spe poate zidi în sine cu cuvinte frumoase, rotunde cuvinte. Dar și poți nărui cu unghiul vorbei, acel ceva ce face diferența dintre circular și liniar. forme rotund bătute, oral construite dar forme ce totuși cândva se închid și nu la plus sau minus infinit. Spirală ce urcă, închidere vitală dar nu Confucionistă, cuvinte rorujite de ondulatoria curgere, apă.