Știi ce mi-ar place mai mult?....Să ies la plimbare...Să merg prin grădina noastră...de aici...Să mă plimb de una singură...Să asist la toată forfota din jurul meu..dar fără să particip direct...Să alerg printre copaci și să culeg florile primăverii care mă îmbată cu mirosul lor specific....Să inspir aerul curat...proaspăt emanat de toate plantele care s-au trezit la viață.....
Să fiu ușoară ca un fulg și să prind aripi pentru a zbura cât mai sus...cât mai departe...ca să privesc cum totul se micșorează de la distanță…să privesc cum totul își pierde din formă...din aspect...din culoare...Să plutesc și să urmăresc fiecare nor ce parcă m-ar îndemna să mă transform într-o pasăre ce zboară printre ei...doar…doar...o vor lăsa să se odihnească o clipă....Să fiu în înaltul cerului și să privesc Pământul în toată splendoarea lui...să mă pierd printre nori și să ajung...
Unde???...Oare unde se poate ajunge dincolo de nori? Să fiu eu cea care să descopere o nouă lume..o nouă viață....un nou început...
Iluzii....vise....dezamăgiri…pentru că trebuie să mă trezesc la realitate…cobor...îmi frâng aripile și mă adun pentru a face față intemperiilor ce mă așteaptă…Dar nu cedez....nu mă dobor...îmi iau avânt și cu fruntea sus...mă strecor printre oameni și îmi continui drumul ce mi l-am ales....modelez suflete....dezvolt gândiri...imaginații....și aștept ca orice muritor...sfârșitul...pentru a afla ce este dincolo de nori...dincolo de noi...