Cineva mi-a spus, demult, sa ma comport ca si cum o mie de ochi ma privesc tot timpul... doar asa pot deveni un om mai bun. Constiinta umana e ca o mama ingaduitore, ne mai lasa din cand in cand sa ne uitam la desene animate dupa zece, mai uita ca trebuie sa ne spalam pe maini, inainte de masa... maturitatea insa a inlocuit-o pe mama cu constiinta... asa ca o mie de ochi sa fie!


Altcineva mi-a spus ca fata noastra trebuie sa emane tot timpul, in contactul cu semenii, bucuria pe care o ai pe chip cand un copil mic iti zice, asa din senin, privindu-te patrunzator in ochi, ''te iubesc''. Hai, incearca, imagineaza-ti-l, are patru ani si fata luminoasa, ochii albastri si mari, parul blondut si carliontat, si te priveste... isi pune o manuta mica pe barbie, si zice, cu voce de basm ,,te iubesc''! Te vad cum zambesti, te vad cum iti schimbi mimica fetei... esti un om mai bun.


O a treia persoana mi-a zic ca raiul e cumulul tuturor momentelor frumoase pe care le-am trait. Atunci raiul e in mainile noastra, asa ca hai sa ne construim un rai mai vast, hai sa iubim mai mult, sa zambim mai mult, sa fim mai optimisti... si cine stie, poate o a patra persoana o sa cumuleze toate spusele.


Raiul e pe pamant. Trebuie doar sa o crezi.