În magazia de provizii pentru iarnă a lui moș Ilie, își făcu apariția, într-o toamnă, o familie de pisici. Familia era formată din patru pisici și toată ziua erau în căutare de hrană prin magazie. Familia era condusă de cei doi părinți: Fănel și Frusina. Cei doi pisicuți se numeau: Fundița și Filipică. Filipică își ajuta sora la toate treburile din casă și era tare mândru de aceasta. El le spunea celor din jur:
-Am un spate foarte lat și la cărat sunt talentat. Dacă vreți să vă dau ajutor, trebuie să strigați în cor:
Ura! Ura! Ura! pentru Filipică care nu are nici o frică de nimeni și de nimic și nu zice că e mic.
Familia lui Fănel-pisicul nu era hapsână și întotdeauna le ajungeau ce aveau în cămăruță. Toate treburile mergeau bine, până când în preajma casei lui Fănel-pisicul își făcuse sălaș o familie de căței. Tatăl lor se numea Gugu iar cei doi fii ai lui se numeau: Guță și Grasu. Guță care era cel mai hoț, spuse fratelui său;
-Grasule, ce zici spre seară, la pisicile din apropiere să dăm buzna în cămară să le luăm borcanul cu miere. Nu cred că ne vor simți, nici urma nu ni se va găsi căci iute o vom șterpeli. Cei doi căței sunt surprinși exact cănd aveau de gând să fure borcanul cu miere. Filipică le strigă:
-Ia stați o clipă hoțomanilor! și lăsați aici prada, Vă bateți joc de munca pisicilor? Am să anunț neîntâziat garda, și la închisoare o să intrați, nici chiar de cățelul Gugu cel bătrân , nu o să mai puteți fi salvați, deși el vă este părinte și stăpân.
Când ajunse acasă, bătrânul Gugu îi aștepta cu biciul ca să îi învețe minte ca altădată să nu mai facă prostii.
La trei case de pisici își avea locuința o familie de arici. Ariciul Păruș, cei doi fii ai lui Palade și Papuc, care terminaseră proviziile de iarnă și aveau de gând să captureze o pisică. Bătrânul Păruș le spuse celor doi fii:
-Măi Palade, leneșule! Tu să ai pregătită, plasa cu care pisica va fi încercuită. Iar tu, Papuc, ești mai luminat, să pregătești funia pentru decapitat. Eu voi pregăti imediat seringa, să o înțepăm și o adormim, iar după aceea să o înfulecăm. O găsiră pe Fundița care venea de la piața Uniri. Filipică își văzu sora că este răpită și chemă alte pisici în ajutor:
-Veniți cu toți pisicuțe, și ajutați-mă să îmi eliberez sora. Fiți, vă rog, acum drăguțe, căci tare mult se va întrista, dacă va auzi familia toată, că a fost răpită și forțată, de acestă obraznică gloată.
Bătrânul Păruș porunci celor doi fii;
-Leneșule Palade, hai grăbește-te, vin pisicile, vin puhoi. Iar tu Papuc întinde plasele, va fi vai și amar de noi.
Pisicuța Fundița este eliberată spre bucuria tuturor.
Trecu iarna și veni primăvara. Moș Ilie veni să vadă ce mai este prin magazie. Luă un furtun cu apă și dădu peste pisicile ,câinii și arici existenți. Mama Frusina și familia de arici dispăruseră în șuvoiul de apă.
Fănel și copii au plâns-o amarnic:
-De ce ne-ai părăsit mamă dragă?
Și cum te-ai dus, ne-ai lăsat, te-am iubit o viață întreagă, în lacrimi sufletul ni l-ai înecat.
Noaptea magazia lui moș Ilie începu să se zgâlțâie din toate încheieturile. O bucată din zid căzu peste pisici și căței. Filipică și Grasu cu Guță își găsiră moartea în acest mod.
Moș Ilie veni în dimineața următoare cu insecticid și pulveriză peste ființele existente. Fănel și bâtrânul Gugu muriseră și ei. Pisicuța Fundița a rămas singura supraviețuitoare. Ea, supărată spuse:
Am să plec neîntâziat de aici, căci tare supărată sunt, nu mai sunt deloc pisici, și singură sunt pe pământ.
Plecă la pisicile de pe acoperiș care erau mai mari decât familia ei. Aici ea îl întâlni pe pisicul Frunte- Lată cu care se căsători. A fost o mare veselie, și toată lumea s-a distrat. S-a cântat și vestita melodie:
"Frumoasă-i viața când iubești cu adevărat"