Naturalețea mișcării care a deschis ușa compartimentului era legată probabil de convingerea subconștientă ca există unele uși în care politețea nu cere ritualuri.
Asta, te gândeai tu mai târziu, ar trebui să fie valabil cel puțin in trenurile cu vagoane de clasa I-a cu locuri rezervate.
Însă imaginea dincolo de ușă te-a blocat în așa hal încât nici mâna, care a gâtuit, precum un Othelo gelos clanța, și nici ochii nu reușeau să se desprindă de pe erecția promițătoare a bărbatului care stătea cu lenjeria în mână și aproape dezbrăcat in fața chiuvetei.
“Iartă-mi prezența în această ținută nepotrivită”, a bânguit el, tonul vocii și intonația neputând totuși să-i șteargă în totalitate zâmbetul stângaci ce i se lăfaia pe față.
“ Credeam că e ......compartimentul meu,...” ai reușit să formulezi cu ultimele cioburi rationale minimalul explicativ care să-ți justifice prezența în acest loc nefast. Apoi, după o unitate de timp ce ți s-a părut mai lungă decât un mileniu, ai refăcut în marșarrier, cu pasi mici și aplecări servile de geișhă, scurtul traseu până dincolo de ușă.
Mâna stângă îți era ocupată de mica valiză de calătorie iar cu dreapta te-ai proptit de fereastra de pe culoar, atingând în acelasi timp cu fruntea sticla rece. Efortul recâștigării controlului asupra părții raționale a propriului tău creier handicapat încă de imaginea acelui fallus era pe calea cea bună.
Din poșetă ai scos biletul de tren să mai verifici odată numărul compartimentului simțind aproape instantaneu revolta ridicându-se în tine, când ușa s-a deschis brusc și bărbatul care îți ocupase eronat locul a ieșit, îmbrăcat într-o camașă albă fără guler și pereche de blue jeanși spălăciți iar pe față cu o mină spășită, muiată în cerneala subțiată a unui zâmbet.
" Cuvintele nu pot exprima regretul pe care-l simt cât despre stânjeneală nici nu pot să mai vorbesc. Cred c-am greșit compartimentul și m-am instalat în al tău."
L-ai privit însfârșit în ochi cu un aer blindat de neîncredere și indiferență. Înserarea și lumina becului de pe culoar îi metisau trăsăturile îndulcindu-i liniile masculine ale feței.
"Puteai să închizi ușa pe dinăuntru și nu te-ai fi expus unei situatii așa penibile.'
ai spus în timp ce imaginea acelui penis atât de promițător ți-a reapărut pe ecranul imaginatiei cu detaliile hașurate fin.
"Orice scuză aș spune ar fi o scuză banală și nu m-ar absolvi de ridicolul situației în care m-am pus. Nu pot decât să te rog să-mi dai voie să-ți pun geamantanul sus pe raftul din compartimentul care îți apartine de drept și să te invit la o cafea sau eventual un pahar de vin să-mi spăl rușinea", a spus el și fără să aștepte vreo confirmare verbală a luat mica valiză într-o mână, cu cealaltă deschizând ușa compartimentului.
Când i-ai văzut mâna pe clanță ți-ai amintit brusc. Ti-a revenit gândul perindat fugitiv prin minte cu două zile în urmă atunci când te-ai dus să-ți ridici biletul comandat. Erai în dreptul ghișeului și ți-ai deschis poșeta.... când ai văzut întâmplător brațul unui bărbat rezemat de placa de marmoră din fața ghișeului. Era la rând, undeva în spatele tău, și vorbea cu cineva iar tu ai apucat să-i vezi doar brațul și mâna. Un braț foarte masculin cu păr decolorat de soare, neașteptat de bronzat pentru această perioadă a anului precum și o mână puternică cu unghii frumos rotunjite. Văzând acele degete lungi gândul te-a dus la una din cele trei afirmații șocante ale celei mai bune prietene a mamei tale. Pe atunci aveai vreo cincisprezece, șaisprezece ani. Când mama ta a ieșit să facă cafelele, Laura s-a întors spre tine cu un zâmbet, te-a privit lung și a spus: "Scumpa mea, în curând vor începe să roiască băieții in jurul tău și vreau să-ți impărtășesc câteva gânduri pe care mi le-a spus și mie bunică-mea când eram cam de vârsta ta" a zis ea aproape în șoaptă, aplecându-se înspre tine.
"Întodeauna! privește-le mâinile, degetele, unghiile și imaginează-ți acele degete controbăind în intimitatea lenjeriei tale și atingându-te “acolo”. Ochii Laurei au coborât privirea, săgeată indicatoare ce nu vroia să lase vreo îndoială unde este acel "acolo". Apoi a continuat: "Cum își îngrijește mâinile spune foarte mult despre un bărbat. Mâna arată forma lui de respect față de propria-i persoană. Deci nu uita, doar proprietarul unei mâini care îți place are dreptul..." Chiar și acum după atâția ani îți amintești exact cum îți ardeau obrajii când a spus Laura vorbele astea.
Posesorul mâinii s-a întors cu un zâmbet și o privire de om care și-a încheiat cu bine sarcina precum și cu o doză mai consistentă de încredere tapetată pe față. “Am să-l rog pe controlor să închidă compartimentul până ne întoarcem așa că poți să fi liniștită”, a spus el așteptând să dai curs invitației pe care de fapt nici nu ai acceptat-o încă. Erai nehotărâtă și gândurile ți se învălmășeau precum o turmă de oi la intrarea în strungă. Seara era încă pe începute și te gândeai că un pahar de vin te va ajuta să dormi mai bine. Pe lângă asta mâna și brațul... păreau să promită compania unui posesor de extremități, interesant. Gândul ți-a fugit din nou la prietena mamei tale și ai zâmbit ușor dând curs invitației.
Vagonul restaurant era destul de gol iar el a ales o masă pe la mijloc. Un chelner politicos v-a adus o carte de vinuri un meniu.
“Dacă vrei să mănânci ceva ești invitata mea” a spus deschizând lista de vinuri.
”...iar dacă îmi dai voie ți-aș recomanda un vin roșu, un Cabernet sau un Merlot, care sunt dealtfel preferințele mele” a mai sugerat zâmbind și urmărind reacția ta.
“Prefer un Merlot dacă se poate să fie unul de Dealu’ Mare’ ai răspuns cu un aer de cunoscătoare apoi aruncând o privire scurtă chelnerului ai continuat “Am sa iau doar o salată asortată”.
“Iar eu aș vrea pe lângă salată, niște alune prăjite. .. aduceți-ne un Merlot de Dealu’ Mare, o sticlă de apă minerală și niște felii de lămâie a încheiat el comanda.

“Nu știu ce înseamnă pentru tine călătoria cu trenul", a spus privindu-te, după ce chelnerul s-a indepărtat, "..dar pe mine mă fascinează,... m-a fascinat din copilărie,.... să poți face parte dintr-un univers închis care se deplasează spre o țintă neștiută în care oameni care nu s-au văzut vreodată își intersectează viețile. Te-ai gândit vreodată la asta?
“ Nu atât la interesecțiile umane ” ai raspuns tu “ cât la rolul consecințele lor"
"Deci ai putea să-mi spui ce rol, ce consecință are pentru o femeie situația în care vede un bărbat gol, nu numai atât, îl vede într-o postură pe care aș numi-o.... vulnerabilă? ” a zis el cu o voce plăcută, ușor gravă.
“Mă amuză alegerea cuvântului vulnerabil din formularea ta” ai răspuns, ochi în ochi cu el dar neinteresată în dezvăluirea propriilor gânduri.
Chelnerul v-a pus în pahare vinul întunecos de rosu și ai ascultat clichetul sticlei lovită de sticlă precum și toastul lui: "Pentru curajul unor trăiri inedite". Ai continuat să-i privești gura senzuală, trăsăturile, ridurile din jurul ochilor care–ți zâmbeau, contemplând plaja de posibile consecințe lăsate de imaginea încă persistentă care nu-ți ieșea din minte.
"Ce crezi că e vulnerabil într-o erecție?” ai revenit tu curioasă de reacția lui în timp ce te jucai cu furculița de pe masă.
"În primul rând ți-e greu să alergi prin pădure după vreo nimfă cu un astfel de apendice extern, plin de sine, cu o viață personală proprie și o mișcare nu întodeauna sincronizată cu restul tău uman” a spus el după câteva clipe de tăcere, râzând de propria-i creionare "iar dacă ești și urmărit de un animal de pradă poți chiar deveni o victimă ușoară"
"Să înțeleg prin asta că tu alergai după cineva imaginar în compartimentul din vagonul alăturat, dacă îmi dai voie să interpretez postura ta..... așa direct? ai spus tu amuzată de umorul scenei descrise dar și cu o sclipire ironică în privire.
El ți-a preluat râsul în timp ce mâna ți-a atins degetele, cu gingășia unui miel nou născut care își apropie întîia oară, precaut dar curios, botul rozaliu de un fir de iarbă :“Erecția arată întodeauna un gând nematerializat sau o intenție pe care ne este greu s-o tăinuim", a spus el zâmbind, rotind furculița prin salată, apoi a continuat "Sau ca să zic așa în limbaj de poker, ne "arătăm" cărțile înainte să stabilim miza. La femei dorința e camuflată mult mai subtil iar dacă nu vin semnale de altă natură, miza e mai întodeauna în favoarea lor”.
Atingerea lui a avut ceva electrizant și ai vibrat până "acolo". Domnul Bartholin a deschis brusc robinetul glandelor care-i poartă numele și ai început să simți aproape o senzație de frig de umedă ce erai.
"Așadar noi femeile vă invățăm cum să jucați un fel de poker erotic și vă lăsăm să și câștigați din când în când? ai întrebat râzând cu gândul la marimea mizei care începea să-și facă prezența incontestabilă între coapsele tale.
"Păi nu degeaba se spune în popor " femeia-l alege pe cel ce-o alege!" iar dacă tot ne-alegeți și ne formați ca bărbați, rămânându-vă în cârcă și niște responsabilități, n-ar trebui să fiți mereu mirate de bărbați, asta ți-o spun nu neapărat că să justific comportarea masculină în general dar măcar s-o direcționez" a afirmat ușor amuzat de unghiul critic al sprâncenelor tale.
“Vrei să spui că purtăm ceva formă de vină pentru ceea ce sunteți voi? a fost întrebarea următoare, iritarea ta clar audibilă în tonul vocii, asta în timp ce degetele mângâiau ușor piciorul subțire al paharului.
“Nu aș spune vină” a venit prompt răspunsul “dar cred că în viața fiecărui bărbat ar trebui să existe câteva femei marcante, pe lângă mamă evident. Femei care să fi avut timpul și puterea de a dărui pe lângă afecțiune și niște valori sau chiar direcții comportamentale,... e clar că așa ceva e valabil și vice versa,” a terminat el fraza cu tonul vocii ușor coborât și privindu-te lung.
“ De ce mă privești așa?” ai întrebat în timp ce treceai mental în revistă tot ce ai învățat de la puținii bărbați adevărați care ți-au punctat evoluția dar și curioasă dacă el va dezvălui indirect niște înțelepciuni învățate de la foste iubite.
“Încercam să descopăr în fizionomia feței tale emoții lăsate de alții, părți construite de tine sau de părinții tăi și chiar părți care le-ai adus de dincolo, acelea cu care te-ai născut...”
“Ce ai învațat tu de la iubitele tale? Ai țintit tu scurt săgeata cu relevanța aferentă momentului și rămasă în arcul curiozității, dar hotărâtă să revii, ca să aprofundezi cu întrebări acest răspuns neașteptat.
” În primul rând aș zice respectul pentru spațiul privat al celuilalt, apoi la capacitatea de a iubi fără dorința corozivă de a-o schimba și nu în cele din urmă importanța comunicării în relație” a încheiat el cu o mină aproape serioasă apoi a mai adăogat ”.. și pe lângă astea ar mai fi vreo cinci, șase alte semafoare care ajută la fluidizarea circulației emoționale”.
“Eu trăiesc după o singură axiomă” ai spus tu sentențios, "și din ea derivă toate celelalte reguli. “Orice trăire lipsită de o pasiune arzătoare, e-o pierdere de vreme” și l-ai privit adânc în ochi căutând răspunsuri, eventual aprobări tacite, în apele lor verzi pe când așteptai să plece chenerul de la masă.
“E o filozofie întreagă în spatele acestei afirmații” a spus într-un târziu si te-a privit prin irizațiile vinului din pahar. “Am ajuns la concluzia ca există în viața fiecărei persoane niște clipe stelare. Unele recunosc durerea deciziei și îi acceptă temporaritatea, altele își poartă doliul îndoielii o eternitate. Spun asta pentru că de cele mai multe ori întâlnim dragostea și nu o recunoastem, alteori o recunoastem dar nu suntem pregătiti pentru sosirea ei și mai sunt și variante mai complexe în care alte legături sau obligații emoționale afectează sincronicitatea unui început sub augurii reușitei..... Care e varianta ta de succes?"
“Ai scăpat din vedere un aspect extrem de important” ai spus tu zâmbind și ridicând paharul ”....curajul de a încerca” .
“Asta ar fi varianta ta? ....De acord, atunci ți-aș propune încă un toast. Hai să ne urăm reciproc:”curaj și…. intuiție pe cărarea plină de surprize a vieții” și a întâmpinat cu un clinchet paharul tău ridicat.
“ Îți spuneam la început că sunt atentă la consecințele rezultate din astfel de întâlniri întâmplătoare. Ce ai învățat tu din așa ceva?
“Dacă ar fi să vorbim de sex ți-aș spune că n-am nimic împotriva sexului accidental dar am ceva împotriva sexului lipsit de profunzime” a zis el și apoi ușor contrariat de mimica feței tale a continuat.” “Iartă-mi direcția răspunsului ales dar am avut impresia că...” și a lăsat fraza să dreneze într-o tăcere retorică.
“Ai un pistol în buzunar sau te bucuri să mă vezi” ți-a fulgerat prin minte fraza clasică auzită undeva într-un film dar pe care ai cenzurat-o rapid înlocuind-o cu “încerci să-mi faci o propunere indecentă sau doar testezi terenul?”, tonul vocii amestecând nuanțe jucăușe de erotică, ironie și suspense, lăsate de imaginea “pistolului”. Toate astea au fost spuse în timp ce monitorizai atentă senzațiile care-ți treceau prin stomac și prin zona pelviană.
"Trăiesc cu impresia că astfel de gânduri se simt și trebuiesc rar verbalizate. Nu degeaba ne-a dotat mama natură cu instrumente așa fine pentru detectarea verbelor limbajului corporal al celuilalt. Sau ai altă părere?"a întrebat el, râzând cu poftă, apoi punând furculița și cuțitul în farfuria aproape goală.

.........
Când conductorul v-a deschis ușa compartimentului tău erai curioasă în ce direcție va evolua în continuare atât noaptea, care își făcuse loc pe cadranul ceasului de mână, cât și umezeala care muiase bumbacul subțire al chiloțelului. Asta mai ales că în afara unor atingeri sumare, el și-a păstrat cărțile, cele vizibile cel puțin, destul de aproape de piept.
A intrat înaintea ta în compartiment cu intenția aparentă de a-și lua geamantanul așezat sus pe raft, iar tu ai pășit ușor în urma lui .... când te-a simtit, s-a întors brusc și fără vreo ezitare te-a cuprins în brațe, coliziunea dintre buze nefiind decât finalul previzibil al conversației avute.
Ușa s-a închis cu un zgomot sec, capac ce pecetluiește o soartă, compartimentul devenind astfel un univers al dorinței în formă nediluată, dincolo de care era cel al cotidianului, mereu tulburat de valurile perceptelor sociale.
În scurt timp limba lui aromată s-a strecurat printre dinți tăi căutând vijelios după partenera ei de viață. A găsit-o și a început să danseze cu ea un balet de cobre ce se învârteau amețite de propriile atingeri. Uneori îți explora pătimaș cerul gurii pipăind precum un Michelagelo orb bolta încă nepictată a Capelei Sixtine. Chiloțelul nu mai făcea față inundației la care a fost supus și mierea începea să ți se prelingă......
Undeva în depărtări ai mai apucat să auzi oftatul de suferință al fermoarului bruscat și căderea fustei pe covor, urmată de țipătul inconfundabil al dresului rupt. Cu un gest fluid de balerin el ți-a săltat puloverul subțire din care sânii s-au revărsat rotunzi și curiosi, atunci când ți-ai ridicat brațele să-l ajuți să îndepărteze unele vestigii textile care îți mai acopereau corpul. Părul întunecat ți s-a scurs generos pe umeri în timp ce gura lui a inhalat înfometată una din areolele sânilor. Pleoapele îți acopereau ochii iar dorința crescândă, încerca să ostracizeze dintre gânduri imaginile ultimelor rețineri cu nume stranii, neaoșe, precum "Infecții venerice, "Sarcină" sau “Ce-ar spune...”.
Cu brațul stâng te-a cuprins de mijloc pentru câteva clipe ca și când ar fi vrut să danseze. “Odată vom dansa împreună un tango argentinian ”l-ai auzit spunând pe un ton golit de volutele vreunei îndoieli, ca mai apoi să te strângă la piept într-un amestec de afecțiune profundă și senzualitate. I-ai simțit pe gât mirosul pielii, aromă ușor dulce, melanj încălzit de mirodenii exotice și fructe de toamnă iar pubisul ți s-a înfiorat de robustețea promițătoare al unei erecții magnifice. Mâna i-a coborât de pe sâni către talie și ghidat apoi de șnurul subțire, precum Tezeu în labirintul Minotaurului, a alunecat încet dar sigur către micul triunghi indicator, semnul inconfundabil al locului unde se întâlnesc coapsele. Degetele au pătruns pe sub dantela subțire și când ți-a separat ușor labiile îmbibate cu dorință ți-a șoptit în ureche"Imi dai voie, nu-i așa, să desfac plicul acestei scrisori de dragoste?" Atingerea a dezlăntuit un tremur plăcut urmat imediat de un țunami portabil însă ai rămas după scurt timp dezamagită, aproape îndurerată, că s-a retras prea repede de "acolo"..... doar ca să te atingă după câteva secunde cu degete umede pe gât și pe față. "N-am înțeles niciodată de ce își cumpără femeile parfumuri scumpe când au cea mai afrodisiacă aromă la îndemână" ai mai auzit tu cuvintele lui amestecate cu sunetul al unei inhalări patimașe. Între timp mâinile, cu mișcări sigure, au plecat în tandem, una de pe talie alta de pe fese, ți-au mângâiat în trecere sânii și apoi lungul brațelor. Palmele i-au alunecat mai departe către palmele tale și te-a crucificat între cele două curele distanțate care asigurau poziția patului de sus, de care te-ai prins ca de un ultim colac de salvare. Cu o mișcare neașteptat de ușoară ți-a săltat greutatea punându-te pe marginea saltelei de la etajul superior. Sânii ți se zbăteau ușor în ritmul roților de tren iar picioarele îți atârnau pe margine în timp ce el, meticulos precum un gourme ce se pregătește pentru un festin de mult așteptat, ți-a dat jos pantofii și restul sfâșiat al dresului de care erai atât de mândră cu puțin timp în urmă. Pe neașteptate te-a prins de glezne și te-a răsturnat pe spate, după care, cu incredibilă rapiditate, degetele au agățat șnurul care era pe rol de "îmbrăcăminte". Până ce gravitația ți-a adus înapoi picioarele, chiloțelul tău protector nu era decât un mic accelerator de orgasme pe care el îl ținea de-acum în pumn, adulmecându-l cu nesaț.
Te simțeai oarecum expusă, mai curând pentru că el era complet îmbrăcat, dar în același timp erai într-o avansată stare de excitatie.
El s-a oprit brusc, a luat un umeraș și a blocat ușa."Așa m-a invațat un conductor" a spus râzând când ți-a văzut privirea întrebătoare.
Încet, aproape lasciv, și-a dat jos cămașa și s-a lipit cu pieptul de genunchii tăi încă apropiați timid dar care tânjeau după un divorț instantaneu. Fără să-ți lase ochii din priviri mâinile au încătușat delicat dar ferm gleznele mutându-le dulcea povară pe umeri. Cu capul strâns între pulpele tale te-a privit lung și l-ai auzit șoptind o comandă fermă :"Desfă încet picioarele".
Ti-ai expus vulva umedă, orhidee roz presărată cu mici gămălii de rouă aromată, scena unui teatru modern pregatită pentru un spectacol, încă neînceput. Piesa pentru un singur actor. Faldurile ușor șifonate al unui decor suprarealist ce ascundeau profunzimi neștiute, îi erau expuse în toate detaliile de umbre si lumini.
Parcă în transă îl auzeai bolborosind un amestec de onomatopee și cuvinte... "Hii!!,Ah!!, Oh!! Oau!! Asta nu e o vulvă,.... ăsta e un altar,....... e esența pasiunii, ........pecetea credinței pentru care bărbații au mers și vor merge la Troia,...... jurământ de supunere în fața oricărei Cleopatre,...... cauza pentru care imperiile și-au schimbat stăpânii,..... e un drog, o viziune, sau.... e un vis... e urzeala funiei din nodul gordian care ne uzurpă mintea și inima. ...Doamne, dacă ai știi cât e de frumoasă" ai mai auzit ultimele cuvinte înainte de ai simti buzele dând târcoale coapselor acolo unde pielea e netedă ca mătasea. Pentru o fracțiune de secundă ai deschis ochii și i-ai privit fața transfigurată de dorință, l-ai văzut aplecându-se și i-ai simțit limba cum salută întreaga vale a feselor oprindu-se abia la ombilic, trecând succint peste rozeta anusului, peste labiile răsfrânte, peste perla lucioasă și vibrantă clitorisului în expectativă.
Închisă în crisalida propriei dorințe erai teflonată complet față de orice alte trăiri. Vinovăție sau valori, conștiință sau pericole, foame, sete sau gânduri răzlețe, toate erau dizolvate de acum în această salbatică pornire trupească a cărei menire adevărată era încrustată în codul genetic al fiecarei celule.
Corpul ți se zbătea necontrolat iar sunetele ce le scoteai din gât aveau note stranii undeva între agonie și extaz atunci când simțeai limba cum cartografiază detailat adâncimile, cum îți netezea rotunjimile sau cum dinții mușcau ușor rozaliul labiilor.
Când în șfârsit ți-a luat clitorisul între buze apoi delicat între dinții care au început să vibreze în ritmul unui sunet venit din profunzimea lui, ai simțit cum începi să te topești. Era un tremur al vocii, pe un ton nepământean de profund, o mantră orientală în sfânta mănăstire a trupului care pur și simplu îți dizolva carnea. Brutalitatea orgasmului care te-a cuprins a fost sfîșîitoare încât ai avut senzația că te ridici într-o lumină albă, infinită ce te înconjura din toate părțile, unica ancoră în realitatea clipei fiind doar gura lui.
Sfârșită, ai abandonat cele două curele de care te-ai ținut cu hotărârea și deznădejdea unui Ulise în preajma insulei sirenelor și te-ai prăbușit în patul nedesfăcut cu inima împlorând odihnă. El te-a lăsat să te regăsești, acoperind încă cu mici sărutari coapsele, genunchii chiar și gleznele, apoi te-a luat plin de grijă și te-a mutat la parter, întinzându-se lângă tine după ce a ancorat patul de deasupra în pozitie diurnă.
Încet, încet ți-ai simtit pulsul coborând pe genunchi nesiguri scările de la etajele superioare ale zgârie-norului unde a fost propulsat și i-ai simțit mâna cum îți atingea spatele cu mișcări lungi și sigure. Urmăreai curiozitatea degetelor care citeau parcă în Braille conturul foarte ușor reliefat al tatuajului ce-ți înfrumuseța de vreo două săptămâni, pielea. Ai fost întodeauna mândră de spatele tău elegant care ți-a adus în decursul anilor nenumărate complimente, dar acum trăiai o curiozitate aproape copilărească să auzi prima părere masculină asupra desenului ales.
“Ești nerăbdător să mă vezi? ai întrebat zâmbind complice și, fără să aștepti mai mult decât clipitul lui aprobativ, te-ai ridicat. Cu prosopul care zăcea lângă tine ți-ai acoperit sumar sânii, apoi râzând și privindu-l insinuant l-ai mutat peste tatuajul ascuns la spate, asta în timp ce te-ai așezat peste picioarele îndoite sub tine. Lent, de parcă erai scufundată în miere, te-ai rotit. Stiai că e poziția care-ți punea curbele suave ale spatelui în lumina cea mai erotică și ai întors capul să-i vezi reacția necenzurată. Cu dexteritatea unui magician profesionist mâna ta a îndepărtat prosopul. Două litere “S” alungite, precum acoladele prin care respiră o vioară, se lăfăiau simetric deasupra feselor.
“....și se poate cânta la acest instrument?” a întrebat el mângâind curba taliei și coborând degete admirative de-a lungul desenului.
”Dacă ai “arcușul” potrivit se poate” ai șoptit pe o voce, catifelată de fantezii și promisiuni.
“E unicul pe care-l am” a spus el râzând și s-a ridicat în picioare desfăcându-se la pantaloni cu acel gest tipic masculin golit conotații teatrale. Eliberat de constrângeri un penis ușor curbat, mai mare decât cel din amintirea ta și aproape elegant prin postură ți-a acoperit o bună parte din câmpul vizual. Ai fost într-o clipă vrăjită de bobocul lucios, încă nedeschis, al acestei lalele purpurii, de grosimea lui și de pielea netedă aproape fără cute care-l deosebeau de tot ce ai cunoscut până acum. Ai întins mâna spre el și ai simțit brusc cum ți se uscă gura când degetele s-au crispat pe circumferință. Senzația trăită a fost de electrocutare. Parcă ai pus mâna pe un cablu de înaltă tensiune care a prins brusc o voință și viață proprie.
Cu mișcări oarecum nehotărâte l-ai apropiat de buze, gest pe care el l-a comentat doar cu patru cuvinte încurajatoare: ”Arcușul vă aparține Doamnă’ după care s-a întins pe cearceaful șifonat.
Odată cu trecerea înspre maturitate ai învățat să savurezi controlul pe care-l puteai impune în astfel de situații asupra iubiților tăi. Puținii care au fost și care au avut norocul să atingă cu tine acel grad de intimitate emoțională în care erai capabilă să dăruiești plăcere cu buzele, cu gura. Vizualizai trăirile lor ca pe un voiaj în vagonul deschis al unui montagne russes, aventura repetată, deși mereu inedită, pentru fiecare din ei. Îți plăcea enorm reacția lor la jocul și curiozitatea ta, la schimbările de ritm sau viteză și ai devenit conștientă de nemărginita putere a gurii tale în clipa când îi lăsai să se prăbușească aproape pe verticală, cu ochii sticloși sau închiși, bolborosind cuvinte pătimașe, prizonieri ai propriului tren către plăcerea supremă.
Cu astfel de gânduri în minte ai alungat ultimele îndoieli ancorate de puținele ore petrecute împreună și ai început prietenia cu “EL”. Buzele s-au rotunjit în jurul “lui” iar limba început să deseneze leneșă spirale când mai largi când mai înguste, parcă lustruind un metal flexibil, pe când mișcarea repetitivă a gurii se modula pe sunetele ce izbucneau uneori din pieptul lui…..
Cândva, mai târziu, adâncit în transă , ți-a luat delicat fața în palme, ți-a mângâiat îndelung pleoapele închise, sprâncenele, apoi te-a îndepărtat ușor, retregându-se dintre buzele umede. Oarecum contrariată de o astfel de reacție masculină ai deschis ochii. “înainte de a ne separa iar trupurile aș vrea să intru în tine”, a spus simplu și te-a ridicat în acelasi moment peste el. Coapsele ți s-au desfăcut, aproape zâmbind de primitoare ce erau și te-ai lăsat pătrunsă, simțind cum își face loc, fără grabă, între faldurile rozalii ușor întredeschise. Aproape lipsită de suflare urmăreai penetrarea, molcomind cu mișcări zgârcite pelerinajul lui către miezul tău profund, fierbinte și înfometat. Părea să fie o neașteptată reuniune cu o parte pierdută a propriului corp. Nu mult după regăsire, unduielile ți-au devenit lungi și zemoase ca și cum ai fi tânjit după esența unui fruct exotic.
Parcă amplificând dorința ta neverbalizată de intimitate el s-a ridicat și te-a inchis ușor în golful brațelor iar buzele vi s-au îngemănat într-un sărut nesfârșit. Cu sânii lipiți de pieptul lui, cu palmele și coapsele înnodate în jur, părea-ți un grup statuar dintr-un templu indian. Dansul trupurilor urma un ritm nescris de roțile de tren, sau de tangajul vagonului prin noapte. Erați un cuplu pierdut într-un legănat distilat de finalitate, un dans care împerechea nu doar carnea ci și sufletele.
“Nu încă iubito!”au fost cuvintele care au sfâșiat mătasea anticipatiei în care erati învăluiți. Cu fața desprinsă de gâtul tău ți-a șoptit, vocea zdrelită de zbuciumul respirației,... “Rămâi așa,…oprește-te.. …așteaptă câteva clipe și....... imaginează-ți că... respiri..... doar prin miezul meu închis în tine”. Absența mișcării ți-au tulburat brusc culorile imaginației. L-ai simțit concentrat, cu porii sufletului expuși, infometați, prin care tu năvăleai în el sălbatic, așa cum năvălește primăvara într-o cameră la îndepărtarea obloanelor. Trăiai o senzație stranie de parcă erați o nouă entitate sau poate o regăsire a vreunei forme primare. Mușchii tăi constrictori au inventat dintr-o dată o nouă valență senzorială și aveai impresia ca te-ai născut spontan într-o stare de agregare necunoscută. Respirația a descoperit o cale inedită către suflet și ai avut revelația că unirea cu el transcede delectarea cărnii iar trupul tău... dispare.
….
După o bucată de vreme ce părea dezlegată de ore sau ani ți-a atins vulva, și-a năclăit palmele cu seva ta și fără să ezite și-a sters cu ele fața, apoi …. gâtul tău. Aroma și gemetele l-au stârnit iar și, revenit din transa respirației metamorfozate, și-a reluat tangajul. “Mi-e așa foame de tine încât nu mă pot opri”a mărturisit vocea ciobită de poftă în timp ce te-a întins pe cerceaful jilav și, fără să piardă ritmul sau intensitatea, și-a continuat neostoita căutare. Atunci când vibrațiile tale au început să te apropie de prăpastia orgasmului spre care tânjeai, ți-a cuprins gâtul cu palma stângă așa cum ai cuprinde gâtul prelung al unui violoncel iar gura s-a aplecat să sărute pacea ascunsă în umbra claviculei. "Să nu-ți fie frică iubito”, ai mai apucat să auzi înainte de crisparea degetelor pe arterele carotide. Strânsoarea a fost fermă fără a fi dureroasă și în scurt timp întunericul aproape că a stins luminile din spatele pleoapelor. Mișcarea lui a câștigat în amplitudine dansând în același ritm cu respirația ta care striga cu eforturi în crescendo după ajutor. Duritatea erecției îți presa pereții vaginului și-ți accelera cu fiecare secundă prăbușirea în timp ce inima se zbătea de parcă vroia să-ți părăsească pieptul. Iar momentul în care degetele lui ți-au eliberat gâtul și sângele și-a regăsit dreptul la mișcare, un curcubeu inimaginabil de culori ți s-a revărsat în fața ochilor odată cu zvâcnirile circulare ale unui orgasm cosmic.

Partea a I- a