Bunicul

Era după război. Veniseră comuniștii și-i închiseseră bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguțătorule, exploatezi poporul?" Și numai bine zis și comisarul, aceași persoană care îi luase bunicului plapoma cu 5 ani în urmă, "pt. eroii noștrii de pe front", spusese, îi trîntise un pumn zdravăn tarabei bunicului, care, neavînd încotro, se prăbușise cu mare rușine în colbul ogrăzii. Bunicul numea șopronul acela "prăvălia". Vindea acolo ață și nasturi. "Vindea" vorba vine, că de vîndut vindea bunica. Șopronul acela era, de fapt, un fel de coteț ceva mai mare, de patru metrii pătrați. Bunicul îl construise din scănduri și tablă dobăndite la piața de vechituri. În spatele șopronului mai făcuse el o masă la care stătea mai tot timpul și studia din cărtile lui. Chiar și scrisese căteva comentarii asupra "Cabalei" care fuseseră bine primite de comunitatea evreiască și de Rabinul Iașului.
Acum, dacă nu mai avea "prăvălia", bunicul se reprofilase. Învățase de la cumnatul lui din Huși meseria de "haham", adică se ocupa cu sacrificarea găinilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi plăcea. După datină evreii n-au voie să consume sînge. Sacrificarea constă în a face o tăietură mică la gîtlejul găinii pt. ca tot sîngele să se scurgă afară. S-o vezi pe găina asta jucînd tontoroiul în colbul țarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul încerca să mă liniștească spunînd că găina suferă mai puțin decît dacă îi tai capul de tot. Mai tărziu am citit că așa este. O fi,... aș întreba găina. Apropo, de chestia cu sîngele: pt. a face dispărut tot sîngele, gospodina o mai și sărează și o pune la uscat. Jmecherii ăia care susțineau că evreii fac azima de Paști cu sînge de copil creștin (vezi pînă și frații Grimm), vorbeau prostii.
Și-i spune într-o bună zi bunicul: "Hai nepoate la un șpațir la Stefan cel Mare". Îi dau eu mîna ca să nu mă taie fere vreun car cu boi și hai la șpațir - plimbare, adică. Și-l văd pe bunicul îngîndurat și fără gust de vorbă. Tocmai înfloriseră copacii de tei și eu aveam ceva nelămuriri pe chestia asta. Și-l văd pe bunicul că tot aruncă priviri furișe în dreapta și-n stînga. " Ce e bunicule?", întreb. "Poate dau de ăla care l-a ucis pe tătăne-tu în Pogromul de aici să-l rup. Numai 50 de creminali fac pușcăria. Unde-s toți ceilalți?"
Ben-Gal