Amintiri
Îmi aduc aminte, uneori, de cele două învățătoare ale mele. Prima era Doamna Hatmanu, mama pictorului Dan Hatmanu. Un om deosebit și o pedagógă cum multe nu-s. Domnul s-o aibă în paza Sa. Îmbolnăvindu-se, a fost înlocuită de "cățeaua", așa o blagoslovisem pe cea nouă. Avea ea o spusă: "chiar dacă voi rămîne cu puțini elevi, vreau ca toți cei nedisciplinați să fie mutați altunde." Și așa a și fost.
Am rămas în legătură cu trei "disciplinați". Primul a făcut o carieră la Salubritate. S-a pensionat ca șef de tură, sau cam așa ceva.
Al doilea a fost funcționar la un magazin de pînzeturi. L-au păcălit niște tovarăși care au furat din magazin. A stat trei ani la pușcărie și a pierdut pensia. Trăiește din mila fetei lui.
Al trelea a ajuns pe postul de paznic șef la un depozit de scînduri. E pensionar și e fericit.
Pe mine madama nu m-a transferat. Cred că se temea să nu fie învinuită de antisemitism. Am plecat singur...
Amintiri, deh.