Îmi permit să fac pe prostul: aflu zilnic că nu știu nimic!

Orice idee nouă nu e decât un pretext ca, mai târziu, proștii să se laude că o știu!

Ar trebui să fim mândri de prostia noastră: avem ce exploata, deștepta sau chiar maestrifica!

Iertăm prostia fiindcă e frumoasă: tem-bella nostra innocentia!

Viața, acest coșmar în care mereu ne trezim că visăm!

Uitați-vă cu atenție la om și veți înțelege de ce vă spune că natura se prostește...

Sunt un optimist: nu-mi dau palme înainte să-mi iau un șut în dos...

N-o să te pună niciodată pe gânduri ceva care încă te mai poate prosti. Viața e o curvă. Hi-hi-hi!

Tatăl meu e lemnolog (zice Pinocchio)...mi-a făcut un kilometru nazal!

Ratarea... acest crocodil palpabil!

Cea mai subtilă ironie mi se pare moartea: ne trebuie o viață întreagă ca s-o înțelegem!

Moartea n-are decât să se odihnească în pacea ei tembelă! Atâta timp cât sunt, e absolut firesc să nu o cunosc. Când o să mă ia lumea ailaltă o vor cunoaște și îi vor da te miri ce importanță alții. Eu, în nici un caz!

S-au cunoscut pe Internet și și-au dat întâlnire "ca să moară împreună"... Iată ce viteze molto vivace pot să atingă japonezii în lumea noastră grăbită și aglomerată! O lume în care n-avem timp nici să "murim ca lumea"! O lume în care tot mai mulți obosesc să trăiască, încă înainte de a ști ce-i aia oboseala. O lume în care obosim de prostie, pentru că nu suntem în stare nici să ne facem că trăim!

Orice am face e contra naturii prostia de a nu munci. Până și viermele e un maistru minier în paradisul lui fructifer!