Stii cum se intampla, dupa ce te desparti de cineva drag, barbat sau femeie, sa ii urezi sa fie fericit, din toata inima ta franta? Well, is that a big bullshit, or what. Dupa fiecare despartire simti ceva mai… mult decat nevoia de a-l vedea fericit pe celalalt. Simti in primul rand nevoia de a fi regretat. Si te chinui zi si noapte sa ii arati celuilalt ce a pierdut, te declari fericit si entuziast de noua ta viata, si intr-un anumit sens chiar esti… in faza de negare a propriei tale suferinte. Imi spunea, acum nu foarte mult timp, o prietena, ca in ziua in care i-a dat pupucii actualului fost s-a prezentat la intalnirea decisiva mai sexi, mai provocatoare si mai seducatoare decat in oricare moment al relatiei de doi ani pe care tocmai se imbarbatase sa o incheie. DE CE?, am intrebat contrariat, scufundat in splendoarea inocentei mele de barbat pragmatic si sigur pe rezultatul 4 al sumei 2+2. Ca sa vada ce pierde, cretinul naibii! Well, el te iubea, nu vroia sa te piarda, pur si simplu tu nu mai simteai nimic pentru relatia voastra, draga A. Atunci de unde efortul de a-l face sa se simta… Ce conteaza ce simteam eu si ce simtea el? Vreau sa ma regrete, nu sa se arunce intre picioarele primei fufe pe care o intalneste! Tipic feminin, right?! Hmmm, esti sigur ca nu suferi de o boala care afecteaza memoria de lunga durata?
Cu toate femeile din viata mea (adica toate care au iesit din ea) am procedat la fel, iar ele… oglinda mea intru totul. O, da! Sunt fericit, am luat-o de la capat, nici nu iti simt lipsa… de fapt, blonda de la etajul doi tocmai m-a invitat la un suc. Si face ea cinste… Ma rasfat, deh. Da, acum imi caut masina. Sa fie ceva sport, cu cel putin 200 de cai, nu de alta, dar stii cum e, magnet pentru gagici. A, nu, nu iti spun asta ca sa te fac sa te simiti rau, doar raspund la intrebarea ta (Ce mai faci?). Tu ce mai faci? Eu? Excelent, plec in vancanta in Grecia… stii, plateste firma, si vin toti colegii. Bine, majoritatea sunt barbati singuri, la vreo 30 de ani, oameni realizati, care castiga 2500 de euro pe luna (“nu ca tine”). Nu ma dau eu in vant dupa asa ceva, insa ei sunt cam toti la un metru nouazeci, bine facuti – ti-am spus ca merg la sala mai nou, nu? – ochi albastrii… Ce mai, visul oricarei femei. Daca te simti inconfortabil, putem schima subiectul. OK! Tot cu mama ta locuiesti (ouch!!!)? Aha, da, pana iti poti permite o chirie intr-o garsoniera, e intr-adevar mai convenabil. Apropo de garsoniere… dumnezeule, are colegul meu A. (“tipul care mi se parea mie ca se tine dupa fundul tau, nu?”)o vila imensa in Primaverii (“Si ce legatura are garsoniera cu vila lui?!”). A, nu se lauda mai, ca am fost o data la… un gratar la el la curte, ca are 300 de metrii patrati de curte cu gazon (“un gratar, huh? Am observat pauza, nu sunt picat din luna“). Bine mai. Ma bucur ca am ne-am intalnit (“si eu, ca oscilam intre o sinucidere dureroasa si un tub de somnifere”). Ai grija de tine. Te-am pupat… Papa Papa.
Suna cunoscut? Daca nu, keep trying to remember! La un moment dat o sa revina.
Ce faci insa daca in loc de obisnuitele “sunt foarte bine fara tine” primesti mesaje de tipul “te vreau inapoi, te iubesc in continuare”? Si mai ales, ce faci atunci cand celalalt a luat decizia sa iti arate pupucii intr-o maniera insinuanta, si nu oricum, ci insotit (gestul) de cuvinte precum “nu te mai iubesc, nu mai simt nimic pentru tine, nu imi oferi suficient de multe (financiar, emotional si asa mai departe, ca daca nu ar fi n-as mai povesti), iubirea e ca o vaza pe care daca ai spart-o trebuie sa o arunci si sa iti cumperi alta” (ca si cum o relatie de succes poate sa semene cu o vaza: un obiect static, fara viata, care nu creste, nu te hraneste, pe care trebuie sa ai grija doar sa nu il spargi, nu sa il imbunatatesti, un lucru care de la inceput si pana la sfarsit e la fel)… deci el, nu tu, a luat decizia, si tot el “te vreau inapoi, te iubesc” bla bla bla?! Inima ta franta in diverse ocazii ce iti spune sa faci? Sa te agati de mesajele astea si sa crezi ca celalalt a inteles cat de valoros esti de fapt, sau sa crezi ca e un joc de-a violul metaforic: tu imi arati decolteul si te prefaci interesata, eu ma uit si devin, fac un pas si ai inteles gresit, bastardule… ce semnale??? Vezi numai ce iti convine. Asa ai facut tot timpul… te rog, lasa-ma in pace. Mda… Asadar si prin urmare, poti alege sa spui stop, nu? Doar tu esti ok. Ai trecut peste toata experienta si ai sufiecienta energie sa… cum nu esti ok? Pai nu ai zis tu ca esti ok? Ce statusuri? Ce avatare? Ce tot indrugi acolo? Pai statusul ei de pe messenger cu “Te iubesc” poate fi pentru altcineva, nu crezi?! Da, stiu ca si daca ar fi asa tot nu e corect din partea ei, ca de abia ti-a dat papucii… scuza-ma nu asta vroiam sa spun. Anyway, stii la ce ma refer. Aaa, si-a pus poza aia pe care o aveati mai tot timpul la avatar, aia cu iepurasii care semanau cu voi doi… Da, intr-adevar e nasol. Lasa mai, ca trece. Da, da, da, stiu ca nu e ok sa faca asta. Si tu ce ai de gand sa faci? E o idee excelenta. Sa scrii prost, ne-artisitic, asa cum iti vine la indemana are efect de terapie fara terapeut. Pai te las atunci, ca am vorbit o gramada si nu mai am minute pe mobil. Sa ma tii la curent. Be strong! Te pup, noapte buna. Pa pa!