De când sunt angajat al Ministerului Culturii și Cultelor, din august 2004, nu am constatat aici preocupare pentru respectarea legilor. Dumneavoastră veniți în astfel de instituții crezând că ele reprezintă statul, numai că statul român are mari porțiuni pe care nu există, această existență fiind doar simulată. Și tocmai prin această simulare demnitarii viețuiesc în timpul lor, care este doar unul politic, foarte atenți la știrile date de dumneavoastră despre ei, atestându-le astfel o existență pe care ei, în realitate, nu o au. Cazul pe care îl reclamă domnul Florin Chilian este de o banală evidență, încălcare a dreptului de autor de însuși Ministerul Culturii și Cultelor, condus dintr-o întâmplare, de un ministru care a fost președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, instituție care, la fel, ar trebui să apere aceste drepturi intelectuale. Absurdul românesc își găsește toate datele. Faptul că Florin Chilian a fost de acord să i se difuzeze muzica pentru o campanie a Ministerului Culturii și Cultelor fără să aibă pretenții materiale nu este o vină a lui, ci este o calitate... Nu înțeleg - chiar și procedural - de ce logica nu domină această dezbatere. Domnul Florin Chilian a cerut un singur lucru, să se specifice faptul că este o melodie compusă de el, atâta tot, asta fiind și prevederea legală. Pentru a vă demonstra că în aceeași perioadă onor ministerul culturii producea ilegalități, de natură, cred eu penală, nedorindu-se până acum constatarea acestui lucru de către instituțiile de control ale statului, vă pun la dispoziție documentele interne ale ministerului culturii, prin care s-a mimat legalitatea unei achiziții de aproape 22 de miliarde lei vechi, exact în aceeași perioadă. Membrii Comisiei care nu s-au întrunit niciodată, nu au negociat niciodată nimic cu nimeni, nu au cunoscut obiectele achiziționate, nici înainte și nici după respectiva „negociere”, aceste lucruri întâmplându-se numai pe hârtie, procedura de negociere și parte din procesele verbale ale acestei Comisii sunt încheiate ca documente interne încă înainte de numirea Ordinului de ministru care stabilește această Comisie. Mai mult, Ministerul Culturii emite trei comenzi către furnizorii Centrul Național al Cinematografiei, Editura Noi Media Print și Compania Națională a Impremeriilor „Coresi” S.A., înainte de datele proceselor verbale de negociere, înainte și de numirea Comisiei prin Ordinul semnat de către domnul Adrian Iorgulescu.
Iar absolut toate procesele verbale de negociere au datele de înregistrare falsificate de funcționari din conducerea instituției, fiind intercalate printre alte lucrări interne ale ministerului, cu numere dublate. Eu cred că este fals și uz de fals, produse de către însăși o instituție din administrația centrală.
Dacă veți fi interesați să aflați argumentele, logic și material, ale adevărului, vă rog să mi le cereți!