Dragoste-primul sarut


Dragoste, un sentiment ce descatuseaza pasiune, cuvinte nespuse, dorinte arzatoare. Poate da sens vietii atunci cand nu te astepti.
Acest sentiment este unul care ramane intiparit, care poate da nastere unei mari povesti de iubire. Am cunoscut si eu acest sentiment, as putea spune ca eram prea tanara sa-l inteleg pe deplin. El mi l-a facut cunoscut.
Eram doar o copila cand te-am cunoscut. Inocenta si nevinovata, nu cunosteam dragostea decat ca pe-un sentiment de afectiune. Infatisarea mea era ca si sufletul; copilaroasa. Ochii caprui, chipul alb, buzele roze, parul castaniu lung pana la umeri ce-mi incadra frumos fata, corpul ce abia ince-pea sa aiba forme.
Tu, un chip angelic ai fost primul ce mi-a atras atentia asupra celei ce in-seamna frumusetea. Ochii tai verzi precum smaraldele, buzele pline si parul maron erau cele mai de pret comori pe care le detineai, fara a le imparti cu altcineva.
Fara a-ti da seama m-ai invatat ceva de pret, m-ai invatat sa iubesc, m-ai facut sa ma indragostesc de tine.
Pentru mine totul era ca o joaca. Orice atingere, orice privire de-a ta deve-nea magnet pentru mine. Ma comportam copilareste in preajma ta, dorind sa-ti atrag atentia, dar de fapt asta si eram, o copila.
Tu ma ignorai. Nu-ti pasa deloc de mine, de sentimentele mele, parca ma incercai. Erai rece, priveai incuidat cum radeam la jocul copilariei, dar te fereai cand iti zambeam.
Eu roiam in jurul tau, dorind sa ma observi macar pentru o clipa. Ma bu-curam cand te uitai spre mine, desi acea privire era plina de indiferenta.
Te-am provocat la un joc. Doamne cum m-ai privit! Erai in stare sa ma ucizi in acel moment, dar ai acceptat. Dar cu ce scop oare. Ma asteptam sa spui ceva, dar n-ai facut decat sa asculti, ca de obicei, indiferent. In cele din urma prin calmul tau ai invins, m-ai invins la propriul joc. Atat de arogant ai devenit in acel moment, atat de mandru de tine incat am crezut ca te urasc.
M-ai privit cum m-am prabusit fara a clinti din loc. Am incercat sa ma ridic dar am cazu din nou. Atunci ai bufnit in ras, ai inceput sa razi de mine. M-am simtit umilita, tocmai tu, m-a durut mai tare ca oricand sa te aud.
M-am ridicat si am fugit de tine. Rasul tau rasuna in mintea mea ca un ecou ce ma tortura, devenind vocea ratiunii. Am plans ca sa ma eliberez de acea durere, sa uit ca sa pot continua sa-ti zambesc.
Ti-ai dat seama ce-ai facut si ai fost ingrijorat pentre mine. M-ai gasit plansa, ghemuita intr-un colt, ascunsa de tine. Acum ce-ti mai pasa, nu ti-a ajuns ca m-ai facut sa plang. Mi-ai intins mana ajutandu-ma sa ma ridic, mi-ai sters ultimele lacrimi de pe fata si m-ai condus in camera mea. Inainte sa pleci ti-am surprins privirea, era mai calda, mai blanda. Mi-ai zambit fortat si ai plecat.
Au urmat zile in care te-am ignorat, te-am evitat intentionat. Nu aveam curajul sa dau ochii cu tine. Ai ras de mine cand aveam nevoie de ajutorul tau si acum nu indrazneam sa mai suport o astfel de umilire. Tu, in schimb, ma cautai neincetat. Vroiai sa te scuzi, vroiai sa te explici, sa stai cu mine.
Sosise ziua plecarii mele. In cele din urma a trebuit sa dau ochii cu tine, sa-mi iau la revedere, asa era cuvincios, caci urma sa nu ne mai vedem vreo-data. Vroiam sa-ti zic macar “adio”, sa uitam ce-a fost, sa ramanem amici.
Te-am privit in ochi. Aveau un licar neobisnuit, ma sagetau, ma tintuiau, ma acuzau. Fara a mai spune un cuvant m-ai luat in brate si m-ai strans la pieptul tau. Inutil ma zbateam sa scap, era o lupta deja pierduta. Mi-am ridi-cat fata sa te privesc, erai atat de concentrate asupra mea.
Involuntar mi-am muscat buza. Nu stiu ce semnificatie a avut pentru tine, dar ti-ai apropiat chipul atat de aproape de al meu, doar cativa centimetri ne desparteau.
Am inceput sa tremur desi nu-mi era frig, iti sinteam respiratia sacadata, pana si tu tremurai. Oare era teama.
In urmatoarea fractiune de secunda mi-am simtit buzele acaparate de-ale lui intr-un sarut magic. Am incetat sa ma mai zbat in incercarea de a scapa de tine si am lasat mainile sa-mi cada pe langa corp, neputincioase, corpul relaxandu-se in bratele tale. Mainele erau pe soldurile mele, tinandu-ma strans, impidicandu-ma sa fug.
Simteam ca-mi acaparai gura incetul cu incetul, parca vroiai sa-mi furi su-flarea vietii, simteam gustul “dulceag” al sarutului tau. Ma imbata parfumul tau purtandu-ma spre o lume in care eu si tu eram impreuna, lumea visurilor, unde timpul sta in loc.
Timpul, prietenul meu, tocmai el, acum imi era impotriva. Nu mai pribe-gea pe loc ca-n eternele clipe de tristete. Tocmai mi-am reamintit ca trebuia sa plec.
Am deschis ochii revenind la realitate risipins magia, oprind sarutul. Te-am departat de mine si cu lacrimi in ochi ti-am zis ca totul trebuie sa ia sfar-sit inainte de a incepe pentru a nu suferi. Ne asemanam atat de mult, dar to-tusi eram prea diferiti ca sa existe un viitor pentru noi, impreuna.
Ai devenit gelos, posesiv, vroiai sa ma pastezi doar pentru tine, sa fiu doar a ta pentru totdeauna. Aveai un chip demonic, disperat, mi se faceam frica de tine. M-ai prins brutal de brate si ai incercat sa ma saruti cu forta. Am re-usit sa te evit o data, dar a doua oara m-ai sarutat. Nu mai era la fel, sarutul era fortat, n-am mai simtit acel sentiment de siguranta, acel sentiment magic. In ochii tai se citea disperare si ura.
Ma temeam de tine, ingerul devenise demon, ti-ai scimbat firea. De teama te-am respins am plecat lasandu-te in urma, in umbra, fara a-ti mai spune “adio”.
Am crezut ca totul a luat sfarsit, ca voi putea lasa totul in urma, sa uit ce s-a intamplat, sa uit de El. M-am inselat in aceasta privinta, sentimentul a per-sistat ca un carbune ce arde mocnit. Totul a ramas intiparit, ca pe-o veche foaie de hartie ce dainuieste in timp, pastrand cu sine amintirea a ceva trecut.
Asa cum iubirea, regretul si frica au patruns adanc in inima mea, asa si sa-rutul intiparit pe buzele roze. Atingandu-le imi amintesc de El si de iubirea ce i-o purtam si felul in care nu i-am putut zice adio, sperand ca intr-o zi il voi revedea si-i voi simti atingerea…