El stă în baie cu mâinile încrucișate în jurul stomacului, având încă împrăștiate în gură firmituri de aluat dulce îmbinat cu crema ei de mâini, al cărei parfum înca îl obsedează. Mirosul cremei nu-l poate descrie decât printr-o pată galbenă care se scurge de pe un ciob fumuriu, fiind mai apoi spulberată de vânt luând formă de spirală…iar după ce toată această imagine se cufundă înapoi într-un sertăraș al creierului, poate să distingă o aromă vagă de vanilie. Când imaginea îi învălmășește mintea, cade în reverie vidă, cum a numit-o el, pentru că rămâne câteva secunde paralizat negândindu-se la nimic. I se pare foarte bizară această înlănțuire de imagini pentru că n-o poate controla. Odată i-a luat mâinile în ale sale pentru a i le încălzi, și apoi le-a sărutat. Atunci s-a străduit să-și imagineze altceva când a simțit parfumul cremei, însă nu a reușit. Acum se gândește s-o roage să-i arate crema. Ba chiar să i-o dea de tot! Așa se va simți la fel de liniștit ca cineva care a obținut păpușa voodoo prin care a fost chinuit.
Ea, din bucătărie, se gândește că organismul lui o respinge prin orice mijloace. Plângea când frământa aluatul și o lacrimă a căzut în bol, deci o dată cu prăjiturile, el a înghițit și lacrima ei…își amintește acum că el a vrut odata să-i încălzească mâinile și a zgâriat-o cu inelul…ideea respingerii i se părea tot mai reală. Prăjiturile le-a făcut special pentru el. Și-a îngrijit mâinile pentru ca atunci când îi va aduce desertul, el să aibă în față un tablou lucrat cu migală: niște mâini fine cu unghii de un roșu lucios, ținând o farfurie de culoare neagră cu margini verzi în care sunt două prăjituri cu multă frișcă. Imaginea i se părea absolut încântătoare… s-a gândit la cum să-i servească prăjiturile cu două zile în urmă, în timp ce făcea baie. L-a privit tot timpul în care a mâncat. Vroia să descopere orice mic gest care ar trăda adevăratul gust pe care prăjiturile îl au pentru el. La un moment dat îl observă uitându-se în gol și mestecând din reflex, aproape clefăind. În mintea lui apăruse acea imagine obsedantă; ea s-a dat cu cremă de mâini înainte să frământe aluatul.