agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4092 .



POETUL-CERȘETOR
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PadreSolaris ]

2002-10-31  |     | 



Treceam în fiecare zi pe lângă el. Era întotdeauna acolo, la colț de stradă., de parcă ar fi făcut parte din peisaj.
Trecătorii îl porecliseră poetul-cerșetor, dar lui nu îi păsa deloc de asta. Avea lumea lui, numai de el știută, o lume prin care noi, oamenii, treceam
doar ca niște umbre.
Mi-l amintesc și azi cum stătea adus de spate, de parcă s-ar fi aplecat stingher peste toate mărunțișurile lumii. Puteai foarte ușor sa crezi că e o statuie…
Interesant! O statuie a unui poet-cerșetor…
Într-o bună zi însă, am trecut ca de obicei pe acolo, dar el nu mai era. Am rămas șocat. Fusesem atât de familiarizat cu prezența sa, încât faptul că acum lipsea, mă făcea să cred că ceva nu e în ordine cu strada aceea. Părea a nu mai fi o stradă întreagă, părea a fi o stradă amputată. Da, o stradă amputată, dintr-un oraș amputat.
-A murit, îmi spuse Bibi, un aurolac. L-au îngropat undeva la marginea orașului, în cimitirul săracilor. Dacă nu mă crezi, du-te să-l cauți!
-Parcă altă treabă nu aș avea! i-am răspuns eu cu un aer superior, fluturând din mânecile-mi largi, ca două aripi de înger căzut.
Și totuși, a doua zi dimineața am fost…ață la cimitirul săracilor. Un preot bătrân, pe trei sferturi orb, mi-a arătat unde îi era mormântul. Am rămas însă fulgerat: pe cruce era scris numele meu, iar mormântul era gol și răvășit de parcă cineva l-ar fi părăsit în cea mai mare grabă.
-Poate a plecat să cerșească în alt oraș, îmi spuse preotul cel cu ochii ficși, ridicând din umeri. Iar eu am plecat împleticindu-mă printre crucile albe și dese din lemn de mesteacăn.
De atunci, stau mereu la colț de stradă, cu privirile fixate în pământ, aidoma unei statui. Sunt sigur că undeva, în cimitirul săracilor, un mormânt gol mă așteaptă să vin…

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!