|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ nu pot respira
■ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAŞTERE ŞI ACŢIUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
■ supradoză de nimic
■ Sonet (CCCLXI)
■ noaptea dintre amintiri
■ zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
■ Scrisoare către Bob Dylan
■ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
■ M-am agăţat de o frânghie cu gât vânăt
■ când vrei să te îndrepți spre Olimp, dar ai greșit sensul
■ referințe nefirești la calitățile unei lecturi de calitate pentru a-ți stârni dacă nu gelozia atunci sigur curiozitatea
■ Amintire 1 și 2
■ Beție-n veci
■ litaniile sataniste
■ Bahică
■ Recunoştinţă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poveste cu Dumnezeu proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mike Potter Olaru [PadreSolaris ]
2002-11-06
| |
Deodată, OMUL, se trezi în inima pustietății. Ajunsese…
Din colbul așternut de milenii răsăreau ici-colo câteva ruine.
„Prea mult pentru o nimicnicie, prea puțin pentru o civilizație!” își zise el și se așeză.
Atunci, ceața groasă care atârna de o veșnicie deasupra ruinelor începu să ia formă: o spirală de lumină învăluind un copac nesfârșit, o scară suspendată care se înșuruba în cer.
„Urcă, Fiule!” se auzi din capătul de sus o voce care părea a fi vocea lui Dumnezeu.
Iar el se supuse…
Și astfel, omul a urcat pentru a doua oară în copaci.
|
|
|
|