|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poveste cu Dumnezeu proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mike Potter Olaru [PadreSolaris ]
2002-11-06
| |
Deodată, OMUL, se trezi în inima pustietății. Ajunsese…
Din colbul așternut de milenii răsăreau ici-colo câteva ruine.
„Prea mult pentru o nimicnicie, prea puțin pentru o civilizație!” își zise el și se așeză.
Atunci, ceața groasă care atârna de o veșnicie deasupra ruinelor începu să ia formă: o spirală de lumină învăluind un copac nesfârșit, o scară suspendată care se înșuruba în cer.
„Urcă, Fiule!” se auzi din capătul de sus o voce care părea a fi vocea lui Dumnezeu.
Iar el se supuse…
Și astfel, omul a urcat pentru a doua oară în copaci.
|
|
|
|