- Gata, nu ne mai jucăm.
- De ce?
- Eu sunt bătrîn și tu tînăr.
- Hai, te rog, vezi că pînă acum tu m-ai rugat să ne jucam.
- Da, dar atunci tu erai mai bătrîn și era altfel.
- Și eu m-am jucat cu tine, nu-i așa?
- Așa e.
- Te-am lăsat să mă privești în ochi... și ce te mai speriai. Te-am lăsat să mă atingi.
- Te vedeam în fiecare zi.
- Apoi, cînd te-ai făcut mai mare ai uitat de mine.
- Așa e, mi se făcuse frică.
- Acum eu sunt tînăr și tu bătrîn.
- Acum aș vrea să nu te fi întîlnit.
- Acum eu sunt tînăr și aș vrea să mă uit în ochii tăi.
- De ce?
- Acum nu mi-e frică de tine.
- Vorbești de parcă pînă acum ți-ar fi fost.
- Tremuram cînd te vedeam.
- Cînd?
- Cînd erai copil.
- Ș-acum?
- Acum aș vrea să te ating.
- Și eu aș vrea să nu te fi întîlnit niciodată.
- Ce frică mi-a fost să te ating pînă acum, zise Moartea și ieși din cameră.