|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
COPIII NOȘTRI proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Istvan Orkeny [Istvan_Orkeny ]
2003-01-16
| |
Înscris în bibliotecă de alexandru pop
A fost odată o văduvă săracă, și femeia avea doi feciori frumoși. Unul din ei, cel mare, s-a tocmit pe un vapor, care avea prima rută în Oceanul Pacific. Ce s-o fi întâmplat, ce nu, n-avem de unde ști, căci nimeni nu i-a mai dat de urmă.
Fratele mai mic a rămas acasă. Până când o dată maică-sa l-a trimis la farmacie (șase case mai încolo), și nu s-a mai întors niciodată. I s-a pierdut și lui urma, pe veci.
E un caz real.
Numai că în basme, văduva are de obicei trei feciori.
Și întotdeauna cel de-al treilea își află fericirea.
|
|
|
|