agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-17 | |
Se mutasera inaintea mea. De fapt, inainte de mutarea mea, acest micro-univers urbanistic nici nu existase. Pentru mine viata incepe, inca, de acolo de unde detaliile ei, ale vietii, intra in campul meu vizual. Inainte de mine, potopul. Din diluvii se nasc toate, inainte de a deveni ambientul meu.
Uneori ii mai aud, cred ca savarsesc, periodic, un ritual de regenerare a climatului de imperechere - ii vad zilnic sarutandu-se in usa liftului (el obisnuieste sa plece inaintea ei la munca). Seara disting tipete. Nu cred ca stiu sa-si vorbeasca. Comunica sub imperiul isteriei. Am crezut, intai, ca vocile le sunt acoperite de muzici. Sau, poate, striga pentru a se auzi dintr-o camera intr-alta. Pe masura ce imbatranesc, insa, peretii apartamentului meu devin tot mai subtiri. Aud, fara sa vreau, pasaje din ce in ce mai ample din disputele conjugale ale vecinilor de la 23. Incerc sa aflu, mai degraba, cauzele acestei stari de stranie beligeranta decat sa urmaresc firul disputei. Irinei nu-i place deloc acest joc; o intriga mai degraba celalalt razboi din vecini. Chinezi de la noua sunt problema ei. Si nu din cine stie ce porniri antropologice sau etnografice, nicidecum – pur si simplu este siderata: o (alta) dezbatere furtunoasa, purtata chiar sub urechile ei, se deruleaza intr-o limba careia nu i-ar putea da de capat inca 2000 de ani de acum inainte. La 23, in rest, e prea banal. Ea a intrat prematur in cel “middle age crisis” – probabil ca succesele profesionale i-au intiparit ideea ca s-a maturizat mult prea repede, se va fi simtind oare presata de varsta sufletului si a mintii, uitand ca, de fapt, zace intr-un corp de fetiscana obraznica? El... saracul, are o obsesie: ar dori sa retraiasca anii de liceu cu mintea de acum, poate chiar in anii de acum. Si-a pierdut adolescenta intr-un oras mare. Varsta de aur a fost strict comprimata intre limitele sabloanelor. A avut libertatea de a se simti anonim in multime, de a trece neobservat de pe un trotuar pe celalalt. In schimb, a aflat, acum, ca anii sai de aur au fost privati de alte bucurii, de placerile pe care numai aerul tare al mediilor nepoluate ti le poate oferi. Erau frustrati, amandoi. Trecutul nesatisfacut se razbuna acum cu furie. Vorbeau fara sa spuna, de fapt, lucrurilor pe nume. Traiau intr-o minciuna, poate, dar se eschivau cu dexteritate de loviturile fatale. Prin dragoste. Se iubesc, asta este evident. Nu numai noaptea, cand tramvaiele dorm si peretii se volatilizeaza.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate