Olna

- A fost o joacă, te asigur că a fost o joacă și mai puțin nimic. Hai te rog nu fi gelos. Știi cât de mult te iubesc. Dacă o să mă gelozezi sânt sigură că o să te iubesc mai mult. Nu mi-o doresc însă. Mă înțelegi că nu vreau să te iubesc mai mult? Râzi? Sau plângi?
- Nu plâng. Sânt lacrimi, pur și simplu niște lacrimi. Oare câteva picături de apă sărată să simbolizeze plânsul? Îți place gustul sufletului? Hai să-l omorâm, hai să-l secăm împreună și voi deveni indiferență pură. Vei fi fericită. Vrei să fii fericită?
- - Da. Desigur că... De ce nu ai rămas cu mine aseară? Atât de puțin mi-am dorit să deservesc tipul ăla. Mi-ai promis că mai mult n-o să fiu prostituată. Și acum îți ceri iertare, de la cine? De la o nimenea? Cu câtevai zile în urmă ai spus că vei fi clientul meu permanent, o să mă cumperi și o să mă vinzi ție. Și acuma plângi. Scumpule, chiar iubești o prostituată? Spune-mi, chiar mă iubești?
Tăcere. Priviri disperate. Dimineața parcă ar fi după beție. Caută prin odăi așternuturi răcoroase. O dungă galbenă, plină cu soare, stă întinsă pe plapumă între două voci. Doar ea desparte și stăpânește dialogul cu plictiseală.
Stăm culcați față în față, la o distanță care permite unei dungi galbene să ne delimiteze tristețile.
Ea. Frumoasă. E prea frumoasă. Oare să existe așa ființe? Și are un suflet atât de urât. Urât de toți.
Privim prea mult unul la altul.
- Privirea mă plictisește. Vrei să-mi zâmbești?
Îmi zâmbește. E atât de ascultătoare.
- Nu ți-i frică de frumusețe? Primul bărbat pe care l-am cunoscut și pe care îl iubeam ca o nebună, mi-a spus într-o zi că îi este frică de frumusețea mea. Peste câteva luni îmi zice „Olna, dacă tot spui că ești gata la orice, pentru a fi împreună cu mine și dacă...Mai pe scurt, deseară trebuie să te culci cu un prieten de-al meu. O să-ți plătească. Mult”. Dimineața i-am spus „vreau să fac dragoste cu toți cunoscuții tăi. Faci o listă. Primul v-a plăti de două ori mai mult decât mi-a plătit cel de aseară, al doilea de două ori mai mult decât primul și așa mai departe”. Eram cea mai plătită și cea mai nefericită femeie din oraș. Acuma sânt cea mai proastă femeie. Știi de ce? M-am îndrăgostit.
- Ești cea mai frumoasă prostituată, ești cea mai frumoasă femeie. Nu cred că mă iubești. Tu nu poți iubi.
- Ești sigur că cunoști ce simte inima mea?
- Tu nu ai inimă. Aratămi-o, vreau s-o văd, s-o simt, să-i sărut durerea, să mușc din dragostea ei, s-o iubesc, scumpo! Cât de mult te urăsc.
Liniște.
- Vrei să ne jucăm dea dragostea? E mult mai complicat decât jocul dea viața. Dragostea cere doi actori, pe când viața doar unul.
- Iubitule, dacă o să ai răbdare să cunoști plăcerea dragostei mele, vei obține o obsesie în plus.
- Prima regulă a jocului o cunosc destul de bine, și la acest punct cu condiționalul nu cred să cunoască cineva mai mult decât mine.
- Să începem!
- Dacă am să-ți sărut ochii, vei spune că ești fericită?
- Dacă o să-mi săruți buzele, mă vei mușca?
- Dacă am să-ți sărut sânii, mă vei iubi mai mult?
- Dacă o să-mi săruți memoria, o să mă uiți?
- Dacă am să-ți sărut gura, o să-mi ceri dragoste?
- Dacă o să-mi săruți lacrimile, o să zâmbești?
- Dacă am să-ți sărut mâinile, o să mă lovești?
- Dacă o să-mi săruți zâmbetul, o să mă urăști?
- Dacă am să-ți sărut spatele, o să suferi de dorință?
- Dacă o să-mi săruți inima, o să-ți murdărești buzele de sânge?
- Nu.
- De ce?
- Pentru că ești o prostituată. Prin venele tale curge numai spermă.
- Mă înjosești. De ce?
- Pentrucă te iubesc.
Raza de soare... Nu. Nu vreau să vorbesc despre raza de soare. Ei și dacă există? Vreau să vorbesc despre Olna.
- Olna, vreau să vorbesc despre tine.
- Te ascult!
- Am fost îndrăgostit de multe femei. Doar atât, îndrăgostit. Bine, poți să nu mă crezi. Te iubesc, te iubesc până la nebunie, dincolo de nebunie nu știu ce ar mai fi, posibil te-aș iubi și mai mult. Când zâmbești și mă privești, sunt cel mai fericit om.
- LODD, sânt prea frumoase cuvintele acestea. Eu nu le merit. Îmi pare rău că te iubesc, mult mai oribil mă simt conștientizând că ființa ta e dependentă de mine. Nu-mi place să mă simt un drog. Și nu vreau să te cunosc ca dependent de droguri, oare nu ți-ai dori niște halucinanți mai bune decât mine? LODD, te implor, nu-mi mai spune că sânt prostituată. Știu prea bine cine sânt.
O cuprind. Au cuprins-o atâtea brațe.
O sărut. Atîtea buze au sărutat-o.
E dulce. Sunt beat de căldura ei. Gingășia Olnei mă topește. Vrea să-mi spună ceva. Nu-i permit. O sărut.
Îi sărut ochii, îmi șoptește „sânt fericită!”
Îi sărut sânii, suspină „te iubesc și mai mult!”
Îi sărut gura, îmi cere dragoste.
Îi sărut umerii, suferă de dorință.
- De ce nu continui? De ce nu-mi săruți inima?
- Pentru că... pentru că sunt un...sunt un...
- Nu știi cine ești? Iubește-mă, așa cum nu m-a iubit nimeni. Nu mai contează cine suntem.
Raza de soare... Nu vreau să vorbesc despre Olna. Ea este pur și simplu o prostituată.