Ar fi putut sa se tina cu mainile de acei asa-zisi pereti, insa i se pareau prea instabili pentru a-i fi de vreun ajutor.
Mai exista o varianta: sa tipe cat il tineau plamanii, in speranta ca cineva l-ar fi tinut acolo, acolo unde se simtea atat de bine, acolo unde totul il imbraca atat de perfect!
Isi simtea tot corpul impins catre necunoscut si nu ii placea asta! De ce?? ar fi fost atat de grav sa petreaca o eternitate acolo? Macar de-ar fi stiut ce inseamna "eternitatea", a auzit si el asta, habar nu avea ce inseamna, dar presupunea ca e de bine, pentru ca cineva era de aceeasi parere cu el: simtea ca este mangaiat, si auzea, ca printr-o perdea groasa, cat de bine ar fi totul, daca nu s-ar schimba nimic. Era o voce suava, dar destul de grava, pentru a insufla incredere...si el de asta avea nevoie acum, cand...
Dar gandurile ii fura curmate brusc de o alta rafala...o rafala de...nu stia nici el. Ar fi vrut sa mai cugete putin in aceasta privinta, insa nu putea, era prea agitat si asta nu din cauza lui!
Vedea o luminita, dar nu i se parea ca si cum ar fi fost intr-un tunel, oricum, mai auzise o chestie care lui i se parea hazlie, asta numai pentru ca altii, pe care el nu ii vedea, radeau; probabil era ceva comic, pe el insa il apucase sughitul; oare isi mai aducea aminte? Era cea de genul: cei care se uita prea mult la luminita de la capatul tunelului, sunt calcati de tren! Cam asa suna....nu stia ce inseamna, dar se rezuma la a o adauga preocuparilor lui.
Preocuparile lui?? Care preocupari? In acel haos nu mai auzea nimic...si nu voia sa plece! De ce era evacuat atat de nemilos, de brusc?? Tocmai atunci cand ajunsese sa se obisnuiasca!
(Daca ar fi stiut ce inseamna sa injuri, poate s-ar fi apucat atunci....)
Nu mai impingeti!!
Durerea era insuportabila!
"E baiat!"
Atunci i se taie cordonul ombilical.
Durerea era insuportabila!