Se juca zambind cu petalele de trandafiri..."ma
iubeste, nu ma iubeste, ma...nu..ma.."Avea un pumn
plin de cuvinte rosii si le-a daruit cu un gest larg
unui petec de pamant verde ...
Cu restul de petale le-a asezat usor pe o inima de
apa ce se ivise tocmai in mijlocul aleii...
Nu a stat sa mai afle raspunsul micilor "barcute" ci
a imbratisat iubirea si a sarutat-o, asa cum saruti o
dimineata dupa o noapte de zvarcolire in pat...
Au urmat zile de tacere si iubire...Cuvintele ar fi
zgariat aroma creata...
Intr-o noapte privirile lor au alunecat in nestire
unul in altul pana cand nu s-au mai vazut decat intr-o
singura umbra culcata pe perete si care unea in ea
doua trupuri zvacnite de sub povara adevarului, a
visului, a frumosului,a eternitatii...
A doua zi s-au despartit ca si cum nu s-ar mai
revedea vreodata...
Si nu s-au mai revazut...trandafirul era ofilit de la
inceput...