Cu dedicatie pt. George

"…Îți place să roiască în jurul tău, nu? Evident, îți place! Pari a fi Soarele și ei toți planete, astre, sateliți, meteoriți.”
……………………………………………………………………………………………………….
Și după această călătorie nu poți să speri decât că o să te trezești la fel în fiecare dimineață, și pasta de dinți va fi tot pe etajeră, iar robinetul va picura sâcâitor. Și…de ce nu…te vei întoarce cu gândul la cele câteva minute…
“Parcă erau ore!”
“Lasă asta!”
…și îți vei dori să nu fi început și să nu se fi sfârșit niciodată.
Îți faci o cafea și constați că nu ai zahăr, țigările s-au terminat cu opt ore înainte, iar ceasul e 8 și Soarele întârzie să apară. Te strecori în living și te ghemuiești într-un fotoliu cu mâna încordată pe telecomandă. O pană de curent și constați că afară ninge în mijlocul lui mai, că de fapt suntem în aprilie și mănânci o căpșună.
Sună telefonul. Te cheamă și îți spun să stai liniștit, să spui “adevărul și numai adevărul!” și că poți vorbi doar în prezența avocatului tău.
Ne vom judeca pe spațiul verde din fața blocului cu mult prea multe etaje și pe locul de parcare al Jeep-ului din garaj sau pe motiv că nu ți-ai învățat câinele să nu mai latre.
Eu va trebui să-mi fac manichiura, să mă machiez și să mă parfumez, să mă îmbrac cu costumul acela negru și cu bluza crem și să-mi pun haina de piele. După aceea o să mă îndrept agale spre colegiu. Mă voi întoarce acasă și te voi suna din nou. Și dacă nu ești prea ocupat te voi ruga să vii să mă ții în brațe și să-mi citești o poveste sau să-mi povestești despre tine. Iar când mă voi trezi vreau să fii tot lângă mine și să-mi povestești.
Și tot așa…uitând ziua precedentă și fără să ne gândim la ce urmează, de parcă abia ne-am cunoscut. Ne vom pierde în zorii zilei și în ceața nopții, și vom fi doar noi doi, departe, deasupra tuturor, în povestea pe care tocmai încerci să mi-o spui, iar eu nu te ascult.
Hoinărind, m-am gândit să-ți spun că sunt demult revoltată de țigara ce arde în scrumieră, de cafeaua ce se răcește pe masă și de patul care scârțâie cu atâta pasiune. Și nu voi uita parchetul, ușa, robinetul și…oglinda, becul, și…tot ce implică Tu și casa asta îngropată de prea mult timp sub “bila mare și galbenă”. Iar cerul s-a prăbușit și “Sebastian a învins”, iar eu încă mai aștept stelele să-mi spună “Noapte bună!”.
Întorcându-mă în…camera mea, voi aprinde lumina și voi face abstracție la căderile de tensiune. Și la lumina lumânării voi citi ce ai încercat să-mi spui și-mi voi da seama că pentru prima oară cineva a vorbit înaintea mea, cineva mi-a luat locul, a citit mai repede decât mine și m-a privit mai frumos. Dar voi da pagina și voi afla că actorul tocmai s-a înecat și că lipsește un capitol, că un copil a rupt referatul în joacă și că din cuprins nu reiese mai mult decât “Un mesaj de adio”.
Revăd scena violului și mă cutremur, îți simt răsuflarea pe gât, mâna prin păr, un fior de plăcere îmi spintecă trupul…și…mă pierd în turbarea orgasmului, mă las purtată pe norișorul roz și deschid ochii, iar tu îmi alinți pielea așa cum îți place…așa cum nu-mi place…așa cum e moartea…așa cum am renăscut!
……………………………………………………………………………………………………….
“Baby!!!”