Turbată alerg spre val.
Mă uit în larg și încerc să înțeleg și să aflu ce se întâmplă dincolo de draperie. Umbrele îmi spun că va ploua; atunci marea va fi mai adâncă și becul se va stinge. Eu mă voi îndrepta agale în necunoscut învăluită de negură.
De departe te văd și încerc să alerg către tine. Disperată încerc să strig; vântul nu mă lasă să înaintez, iar buzele sunt ferecate. Iar cheia aparține…
Tu dispari. Ești numai o aminitire, acum, pe strada pustie. Toți s-au retras în case. Doar eu stau și admir peisajul macabru. Caut să iau calea vântului, dar el îmi aduce un dram de parfum abandonat probabil, cu câteva minute în urmă, pe deja menționată stradă. Însă …
Vântul a încetat să mai bată. Ceața s-a spulberat, Ei au ieșit năvală pe străzi, iar tu erai mult prea departe.
Am simțit că îmi doresc să alerg spre val.