Miraculosul tezaur al limbii romane!

Comoara de sub cifru

Dincolo de linia melodica a cuvintelor romanesti, mai este ceva ce ma fascineaza în limba romana, inteligenta unor cuvinte ce parca la noi, aici, în aceasta GURA de RAI, graiesc prin GRAI, si unde gura vorbeste de RA zeu al soarelui, si unde cuvintul se spune cum se naste cu ajutorul aerului… Si mai ales cuvintul DAC citit în oglinda CAD, spunind si acesta despre o anumita cadere. Si daca aceste cuvinte stiu povestea lor, si daca ne tot spun aceasta poveste si noi n-o întelegem? Interesant, doar în limba romana cuvintul APA pare a sti chimie… Ar putea fi o coincidenta, dar daca nu este? Formula chimica a apei este H2O, desfasurat se scrie H-O-H, în mai toate alfabetele litera A ocupa pozitia 1, Hidrogenul în sistemul periodic al elementelor ocupa aceeasi pozitie. Litera P ocupa pozitia 16, ce este numarul de masa al Oxigenului… Corelarea numerica a elementelor chimice cu literele luate din numerologie (un alfabet oarecum initiatic) scoate la iveala faptul ca în limba romana, dintre toate limbile de factura romanica, apa - cuvintul apa - stie despre sine cine este, îsi cunoaste formula chimica… De parca aici ne-ar fi învatat cineva foarte inteligent anumite cuvinte, aceasta petrecindu-se de mult, cu mult înainte de-a fi învatata chimia si fizica prin scoli…

A - P - A în traducere chimica

H - O - H (H2O);

Si cuvintul POM pare a fi inteligent, si el stie ca fara el omul n-ar mai fi om… POM si OM, o litera în plus, iar Oxigenul ce este produs de pom, pentru a întretine viata omului. Avem deci oxigen, azot si un izotop special de azot… azot special ce are puterea sa treaca în izotop de carbon… carbonul fiind pe undeva schelet în vasta complexitate a chimiei organice.

P - O - M în traducere chimica O - N - XN

XN = izotop de azot

Stim ca izotopul de Azot (14N) din radiatiile cosmice trece în izotop de Carbon (14C), ceea ce explica într-un fel diferenta dintre OM si POM, dar aici este vorba de-o radioactivitate speciala, de trecere de la un element chimic la altul - cu ajutorul unor radiatii cosmice. Nu este vorba doar de cuvintele analizate aici, APA, POM, OM, le-am luat pe acestea fiindca ele sint cele mai elocvente... Mi se pare mai mult decit ciudat, ca aceste coincidente sa fie doar un joc al întimplarii... În Biblie, ni se spune ca La început a fost cuvintul, într-adevar, se presupune ca apa ar fi fost elementul ce a determinat aparitia vietii... Din Cosmochimie aflam ca Hidrogenul este elementul cheie; studiind chimia vedem ca la originea lor elementele au plecat de la HIDROGEN. Interesant este de urmarit ce silaba spun copii mici atunci cind învata sa vorbeasca ... A ... PA ... PA ... A … , apoi spun M ... am ... A, sau T ... at ... A. Ciudat mi se pare ca dintre toate limbile de factura romanica, doar în limba romana exista cuvintele ca acestea, ce stiu chimie din fire... destepte din fire... asa cum spunea Herodot despre stramosii nostri, ca ar fi destepti din fire… Cred si eu, vorbeau o limba simpla pe care o întelegeau si romanii cei destepti, vorbitori ai unei limbi moarte azi (zic eu, nascuta moarta, arhitectural construita, pentru unii ce erau atunci un fel de buric al lumii).

În volumul II de corespondenta B.P. Hasdeu si contemporanii sai romani si straini la pagina 14 se afla o scrisoare ce mi-a atras în mod deosebit atentia, scrisoarea domnului Mihail Obedenaru-Georgiade adresata domnului B.P. Hasdeu datata astfel: 18 martiu 1878. Voi cita doar paragraful ce m-a facut sa-mi dau seama ca APA, acest cuvint se comporta ciudat la Roma, acolo unde potrivit teoriilor lingvistice cunoscute ar fi trebuit sa se comporte altfel, în ipoteza ca limba latina ar fi fost mama limbii romane. E totusi ciudat ca limba romana - fiica fiind, sa foloseasca un cuvint cunoscator de chimie, destept din fire si în limba latina dar mai ales în limba italiana - mostenitoare a limbii latine (si spatial), cuvintul sa fie mult mai complicat si în acelasi timp amnezic din punct de vedere chimic. Deci, voi cita doar paragraful legat de cuvintul APA, din scrisoarea de care am pomenit mai sus:

Înca o informatiune: aci în Roma, unii copii mici, nainte de-a ajunge a pronunta acqua, pronunta apa. Ce zici, nu oare ca apa, gratie evolutiunii, devine acqua, si în viata individului, si în viata lunga a unei populatiuni. Hotarit lucru, eu una nu pot crede ca un fiu (fiica) ar complica firescul simplicitatii... cu atit mai mult cu cit apa este un cuvint uzual... Dacii sub nici o forma nu puteau arata apa cu degetul pina la întilnirea lor cu romanii, asteptind sa le spuna acestia cum se numeste apa... Acelasi lucru s-a întimplat si cu alte cuvinte uzuale, termeni de rudenie, cuvinte despre care se spune ca ar avea origine latina... fiindca întilnim aceste cuvinte (sora, frate) si-n limbi ce n-au nimic în comun cu structura latina, cuvinte ce par a exista de cind e lumea lume si graiul grai, cuvinte slave de exemplu despre care se spune ca le-am fi luat noi în timpul formarii limbii romane (de parca aceste cuvinte n-ar putea fi si mai batrine decit formarea limbilor cunoscute fie ele vii sau moarte)... Aceste cuvinte modificate putin fonetic par a apartine unei limbi comune despre care aflam ca Dumnezeu ar fi stricat-o atunci cind oamenii ar fi vrut sa ajunga la CER. Gradul de rudenie exista între limba latina si limba romana, dar de alta natura, cu un alt curs decit acela trimbitat prin manuale... Domnul Gabriel Gheorghe, directorul revistei Getica, are destule dovezi, adunate în ani de studiu intens despre aceasta poveste (despre rudenia dintre limba romana si limba latina), ce nu e deloc o poveste... Eu una sint convinsa ca daca specialisti de marca din mai multe domenii de cercetare s-ar ocupa putin de aceste ciudatenii ar putea da o alta culoare Certificatului de nastere al LIMBII ROMANE Din nefericire, din lipsa fondurilor, revista Getica a domnului Gabriel Gheorghe nu a mai putut aparea de foarte multa vreme... Nu ne-ar strica deloc sa stim mai multe despre limba pe care o vorbim... Merg putin mai departe cu ipoteza, asa cum exista meloterapia, cristaloterapia, sau alte forme de terapii, sint convinsa ca ar putea exista si terapia cu ajutorul cuvintelor... Aceasta, implicind desigur o mai aprofundata cunoastere a puterii cuvintelor, fiindca se cunoaste deja ce putere are gindul... de ce n-ar avea si - CUVINTUL (putere) rol constructiv sau distructiv? De avut are, dar si aici este vorba de cunoastere si cercetare, abia apoi, în cunostinta de cauza vom si întelege de ce sint poeme ce ne creeaza o stare de liniste, o stare de neliniste, de revolta sau mai stiu eu ce alta stare. De ce m-am oprit la poezie? Fiindca poezia este cea folosita si-n descintece si fiindca tot poezia, uneori însotita de o melodie, este cea care poate crea confortul sau disconfortul psihic.

Din acustica (fizica) stim ca sunetul (energia sunetului) la limita marii tinde spre infinit din punct de vedere matematic - geometric. Sunetul în contact cu apa atinge parca o alta lume (alte dimensiuni, nu este cazul sa scriu acum si formulele din fizica, ele demonstreaza însa ca sunetul este o energie ce poate face si bine, si rau, dar si ca la frecvente imperceptibile însoteste reactiile fizico-chimice din univers…)

Din Genetica - în plan biologic aflam ca: factorii mutageni mai eficienti sint:

1) radiatiile naturale determinate de prezenta în scoarta pamintului a unor elemente radioactive cum sint: uraniu, toriu, samariu s.a.;

2) radiatii cosmice;

3) radiatiile unor elemente cum sint carbonul si potasiul din corpul unor animale si plante - ce au izotopi în stare naturala;

4) excesul sau insuficienta unor saruri în sol;

5) modul de hrana;

6) o mare gama de substante chimice;

7) factorii poluanti.

Relatia între toate aceste discipline exista... Sunetul este o forma de energie... Ceea ce azi numim de multe ori miracol, paranormal este ceva cit se poate de normal, atita doar ca ne aflam în planul cunoasterii undeva prin clasele primare... Si totusi, Biblia nu specifica întimplator faptul ca: La început a fost cuvintul coincidentele pe care le-am semnalat ma fac sa cred aceste adevar... Nimic nu este întimplator, totul are o logica, cred în inteligenta materiei, numind materie si energiile de tot felul (gind, sunet, lumina etc.), ce au posibilitatea sa treaca în alte forme de manifestare asa cum am încercat sa descriu aici iscusinta elementelor chimice ce pot trece dintr-un element chimic într-altul... cu proprietati total diferite... Cind vom cunoaste totul despre Hidrogen - vom sti mult mai multe despre toate... Bariera dintre materie si antimaterie, dintre energiile despre care stim atit de putin se va ridica atunci cind vom întelege ca sintem într-un tot pe care l-am divizat prin cunoasteri fragmentare, uneori eronate… Asa cum pot fi si cele scrise de mine aici - doar simple coincidente… Dar daca totusi nu sint simple coincidente? Daca a venit vremea sa analizam altfel spatiul din jurul nostru? Si totusi, daca Limba Romana este o comoara pe care n-am exploatat-o asa cum trebuia?



Gabriela Marieta Secu / 22 aprilie 1992