agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-02 | |
Poate era prea tarziu.
Poate a asteptat prea mult. In mod sigur nu a vazut ceea ce cauta, desi s-a straduit sa strapunga intunericul. Era mai bine asa, oare? Deja nu mai conta... Oamenii treceau obositi, incerca sa ii evite, insa, pareau a dori sa il loveasca, sa nu il lase sa inainteze. Toata furia ii urca in obraji!!! DESTUL! Striga, insa nu se auzea...era ca intr-un vis...un cosmar, care dura de atatia ani. Era condamnat si i se parea ca nu va fi gratiat vreodata, desi, la inceput, spera...acum...nu facea decat sa incerce sa evite. Il evita si pe cel care venea repede spre el, cu privirea ascutita, plina de ura si durere. Oare se credea singurul lovit?? Singurul fara adapost? Fara speranta?? Nu era asa!! Ura....o simtea si el... Singuratatea....o avea prinsa la rever, ca un trandafir ofilit, care inca mai imprastia o adiere de parfum....ofilit si el. Totul respira a oboseala, a deziluzie. Parca ploua cu neputinta, cu stropi mari, prea mari pentru a fi absorbiti de suflete obosite, prafuite de anii irositi. Ar fi vrut sa danseze prin ploaia viselor Catre malurile ascunse ale colibelor In care incerca ades sa se ascunda, Sa pacaleasca adierea plapanda....... Poate sa guste fiecare picatura de sare, Sa fie fiecare picatura de ploaie... Sa-si scuture capul, fara sa se trezeasca. Nu mai incerca sa evadeze, deja era obosit...insa, parca era mai bine atunci cand simtea adrenalina pulsand, atunci cand simtea ca zboara. Cand se chinuia sa pacaleasca paznicii, sa sara gardurile si sa isi puna inteligenta si siretenia la incercare. De cele mai multe ori ii reusa si atunci incerca sa isi propuna lucruri mai dificile...incerca sa prinda stele, sa le fure lumina, ca, mai apoi sa isi dea seama ca si ele erau palide si reci, la fel ca el. Inca o deziluzie.....isi trecu mana prin par, se gandi ca trebuie sa faca o baie........ Va veni sora sa il ajute....doar era vremea injectiilor, nu? Era ora trecuta acum multi ani, ora mereu actuala....ora ce nu trecea niciodata...ora care il innebunea. Dar nici asta nu il mai deranja acum, macar nu era el elementul discordant, nu??
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate