-Hei, doctore!… Ce parere ai? Mai sunt nebuna?
-Ce intrebare directa! Raspunse doctorul zambind cu subinteles. Vrei sa facem ceva anume in sedinta asta?
-Sigur… sex! Incepu sa rada pacienta, dar cand vazu mutra doctorului isi drese imediat glasul. Glumeam! Unde ti-e simtul umorului?
-Pari foarte fericita astazi! Ai avut un vis frumos? Intreba doctorul, uitandu-se pe furis la ceas si gandind: “Oh, ce calvar! Inca 48 de minute cu nebuna asta! In curand o sa innebunesc si eu!”
-Nu cred! Facu ea iar doctorul se uita speriat in ochii ei verzi.
“Probabil am spus cu voce tare.” Gandi el si o masura din cap pana-n picioare. Avea un par foarte mare, buclat, de un rosu intens; fata ii era lipsita de riduri cu toate ca avea 35 de ani. Corpul zvelt era imbracat cu o rochie alba cu nasturi in fata, de sus pana jos. In picioare nu avea nimic. Doctorul inghiti in sec si continua:
-Ce ai mai visat aseara?
-Aseara nu am putut dormi, spuse ea ridicandu-se de pe scaun si plimbandu-se prin incapere.
-Povesteste-mi! vorbi el in timp ce-si nota pe fisa medicala “insomnii; recomand…”
-Nu sufar de insomnie! Spuse ea calm. Aseara am avut un vizitator.
-Ihi… si cum a aparut? A rasarit din pamant sau s-a strecurat printre gratii?
-Foarte amuzant, n-am ce spune. A intrat pe usa!
-Vrei sa spui prin usa incuiata? Intreba el ironic.
-Important e ca a fost acolo si in sfarsit am putut vorbi si eu cu o persoana normala.
-Si despre ce ati vorbit?
-Tot ceea ce vorbim noi aici este confidential, nu?
-Sigur!
-Ei bine, tot ce am vorbit cu el aseara e confidential.
-Deci a fost un “el”? intreba doctorul accentuand ultimul cuvant si aruncand o privire furisa spre ceasul care s-a oprit. Tot 48 de minute. “Cum e posibil?” se intreba el, apoi spre surprinderea lui limbile ceasului incepura sa se miste necontrolat.
-S-a intamplat ceva, doctore? Facu pacienta uitandu-se in directia lui.
Doctorul se mai uita odata la ceas si acesta, nu numai ca se oprise dar arata ca mai sunt 24 de minute. “Cum trece timpul!” isi spuse el, apoi se uita la pacienta care statea langa geam.
-Iti place privelistea?
-Care priveliste? Intreba ea.
-Nu te uiti pe fereastra?
-Nu! Ma uit la tine. Spuse ea intorcandu-si capul si privindu-l fix.
“Oare imi pierd controlul? Hai, stapaneste-te! E doar o pacienta, ca multe altele!”
-E frumos afara! Continua pacienta.
-Iti place vremea innorata? Facu el si un fulger brazda cerul urmat de un tunet asurzitor.
-Tu vezi nori pe cer? Spuse ea sarcastic.
“Incearca sa te innebuneasca” gandi iar doctorul. “Spune ca ea si o sa fie bine. Mai e putin.”
-Bine, hai, mai povesteste-mi ceva, ce vrei tu; incerca el sa controleze din nou discutia. Dar nu se putea concentra asupra pacientei. De mic nu suportase fulgerele si tunetele. Palmele incepeau sa-i transpire. Se prinse cu mainile de scaun si se uita la tabloul de pe peretele opus. Era un barbat cu ochi frumosi castanii care zambea binevoitor. Nu-si mai putea lua privirea de la tablou. Era hipnotizat si i se paru ca ii face cu ochiul. Inca un fulger brazda cerul luminand mai bine tabloul care acum parea sa iasa in relief. Omul iesi din tablou si buzele i se miscau dar el nu putu auzi nimic din cauza tunetului. Se uita repede la pacienta care mergea spre omul din tablou cu mana intinsa.
-Iti face probleme asta? Intreba el uitandu-se la doctorul intepenit pe scaun.
-Nu vrea sa comunice deloc! Zambi ea.
-Credeam ca asta e treaba ta, doamna doctor! Sa-i faci sa comunice.
-Creierul lui nu mai functioneaza. Are halucinatii, i se pare ca e altcineva, schimbari de personalitate. Nu pot decat sa recomand un singur lucru: Camera 201!
-Esti sigura? Nimeni nu pleaca de acolo in viata!
-Sunt foarte sigura, continua ea uitandu-se cu mila spre pacientul care inca se tinea cu mainile de scaun, privind tamp in gol. Imi pare rau! Mai spuse ea fara nici cea mai mica parere de rau si iesi din incapere aruncandu-le celor doi cate un zambet.