Cultiva familiaritatea, draga prietene; ea face spiritul mladiu, patrunzator, modest, maniabil, descumpaneste vanitatea si iti da, sub o infatisare de libertate si de sinceritate, o chibzuinta care nu este intemeiata pe iluziile mintii, ci pe principiile neindoielnice ale experientei. Cei zavorati in ei insisi sunt inchistati; se tem de oamenii pe care nu-i cunosc; ii ocolesc, se ascund de lume si de ei insisi, si sunt totdeauna cu inima stransa. Da mai mult avant sufletului si nu te teme de urmari; oamenii sunt in asa fel facuti incat nu zaresc o parte din lucrurile pe care le arati, iar pe cealalta o uita cu usurinta. Vei vedea, de altfel, ca mediul in care ti-ai petrecut copilaria se destrama pe nesimtite; cei care il alcatuiau se departeaza, si societatea se reinnoieste. Si astfel patrunzi in alt mediu bine instruit: atunci daca te aduce norocul in posturi in care este primejdios sa te destainui, vei avea destula experienta ca sa actionezi singur si sa te lipsesti de sprijin. Vei sti sa te folosesti de oameni si sa te aperi de ei; ii vei cunoaste; in sfarsit, vei avea intelepciunea cu care oamenii sfiosi au vrut sa se imbrace prematur, fara sa reuseasca.