Dimineata de ianuarie undeva in Marea Britanie. Iarba inca plange regretand ca nu a simtit niciodata atingerea zapezii. Cu ea plang si norii incapabili sa inghete clipa in care ploaia s-ar putea transforma in ninsoare.
Mult prea obisnuita vreme pentru locuitorii acestor tinuturi...
Cu cateva luni in urma avea casa lui, studia la un faimos Colegiu de Medicina din Kabul si mai avea un an pana la absolvire. El e Ranji...acum se afla intr-o camera lipsita de lumina soarelui in subsolul aeroportului din Manchester; alaturi de el se aflau femei, barbati, copii, mizerie, cearsafuri negre de umezeala, oameni ne-oameni si copii prea devreme deveniti barbati...
Soldati isi fac aparitia in usa care aduce o lumina prea puternica pentru acesti 'locuitori ai adancurilor', rad, fac zgomot, ii lovesc cu picioarele, beau si ii dispretuiesc pe cei care nu mai au loc in tara lor; "Bloody imigrants!" se aude din gura unuia dintre 'cerberi'...si usa se inchide. Intre oamenii lipsiti de vlaga se strecurase o femeie... grasuna si blonda, de fapt prea blonda pentru a nu-ti da seama ca e englezoaica, si prea spalacita... isi face loc printre cei care nu inteleg ce cauta ea acolo, striga ceva, dar nimeni nu o aude, nu o asculta sau nu o intelege...
"Ranji! Ranji! ... " glasul ei e prea lipsit de forta ca sa acopere vaietele si vorbele sau vorbele-vaiete...
"I am here!" se aude un glas din spatele incaperii... si un tanar lipsit de vlaga se apropie de ea... o cunoaste, e asistenta care s-a ocupat de cererea lui de azil. Avocatul pe care i-l daduse statul englez ii acordase cinci ore, atat prevedea legea... cinci ore pentru a hotari o viata... prea multe pentru avocat, om cu treburi, prea ocupat, obisnuit cu imigrantii... inexistente pentru tanarul viitor doctor...
Intalnirea dintre ochii femeii si ai tanarului afgan se sfarsi in lacrimi... nimic nu putea acoperi incompetenta avocatului, indiferenta cu care a fost tratat tanarul sau teama de ceea ce il astepta acasa... acasa... unde?
El ii sopti incet: "Eu acolo nu ma intorc, daca nu ma omoara politia, ma omoara cei care mi-au imprumutat bani!"
Raspunsul ei intarzie sa apara, plangea si ea si nu stia ce sa ii zica... ce ar putea face, el va fi deportat peste o ora...

***

Un an mai devreme, in Afganistan... Chiar in capitala, in Kabul...
Alergand grabita se vede pe strada silueta unei tinere care abia are timp sa coteasca dupa casele a caror tencuiala cadea din cauza soarelui sau nici macar nu se mai sinchisea sa existe, fuga ei arata disperare, ajunge la o casa cu mai multe etaje, intra si urca scarile in fuga; ajunsa la apartamentul numarul 7 se sprijina de usa si ciocane cu ultimele puteri... Cand usa se deschide, fata se prabuseste in casa, e sfarsita, efortul a fost prea mare, el o ia in brate, o aseaza pe patul inca nefacut si fuge sa ii aduca apa.
Numele ei e Darshika, iubita lui, si ea studenta la medicina. El e Ranji, tanarul a carui viata e pe cale sa se schimbe in intregime in cateva clipe.
"Fugi!" au fost primele cuvinte scoase de femeia vlaguita, "fugi si nu te uita inapoi!" mai zise ea si isi lasa usor capul pe perna...
El o lua incet in brate, ii aranja parul si ii facu semn sa se linisteasca, insa pe ea instinctul nu o lasa sa faca asta:
"Familia ta a fost arestata, tatal tau a fost batut si sunt toti in inchisoare, acum te cauta pe tine!"
"Ce?!"... acestea fura singurele cuvinte pe care le putea spune... stia ca tatal sau e urmarit pentru ca facuse parte din opozitie, totusi... credea ca nu se va ajunge la asta; "imposibil", isi spunea el, care era un tanar cu viziuni moderne, unul care voia sa schimbe tara, sa schimbe mentalitati...
De la acest episod nu mai trecu mult si el isi dadu seama ca e prea tarziu; Darshika il sfatui sa mearga la un "smoggler", un personaj care te putea scoate repede si ilegal din tara, si asta era cea mai buna solutie... singura... si-a strans cateva haine, a apucat ce avea la indemana, si-a ars actele si a fugit pe scari... ajuns in fata casei a aruncat o ultima privire, stia ca nu o sa mai vada niciodata aceste locuri, stia ca viata lui aici era terminata, intoarse capul si o lua in josul strazii, nu avea habar nici macar incotro se indreapta.
A stat ascuns pentru doua saptamani, numai el stiind pe unde si in ce conditii; intre timp a aflat si cat il costa drumul ca sa iasa din tara si sa mearga intr-o tara in care sa se afle in siguranta... 11 000 de lire sterline! Suma era enorma, salariul pe o viata al unui medic! Si totusi, a facut rost de ei, niste oameni de afaceri pe care ii cunostea i-au imprumutat pentru un an...

***

- sfarsitul partii intai -