Isi privi fata palida in oglinda mare, luminata puternic. Trasaturi slabe, linii abia zarite. Incet, cu migala isi traseaza conturul buzelor, apasat. Apoi rujul, atat de rosu si stralucitor depasind buzele. Lasa in urma o gura-floare-umeda de papusa chinezeasca. Creion negru adancind ochii deja incercanati. O data, de doua ori, miscarea mecanica naste privirea acum. Urmeaza fardul gros, alb. Mangaie cu dragoste peruca intunecata. Din acest moment din oglinda o privea EA.
In cateva minute va urca pe scena, va trai si va muri. Acolo, in fata ei, spectatorii vor trai sau vor muri o data cu ea. Ii vor respira cuvintele.

Nu isi dorea ca cineva sa ii afle secretul si ii era teama ca lumina reflectoarelor sa nu o tradeze. Uneori se simtea condusa de invizibile sfori legate de maini si picioare. O miscare a maestrului si ea dansa, zambea, isi inclina capul fara sa poata schimba nimic.

Nu ii placeau aplauzele, ii aduceau aminte unde se afla, pe scena, si ca in cateva minute spectacolul se va termina si ea va pleca. Aplauzele o aruncau iarasi visului incalcit, cleios.
***

In cealalta parte o orasului, pe o straduta laturalnica, intr-o casuta mica si gri, un papusar lucreaza. O picatura de culoare si buzele devin trandafirii, ochii de plastic isi coboara genele lungi. Alaturi, o cascada aurie urmeaza a fi atasata fir cu fir.
"Tu, Aimee, tu ai sa fii bucuria unei fetite rasfatate. Ea nu stie inca, doarme in patutul ei si viseaza. Mai tarziu iti va face rochite si iti va pieptana de doua ori pe zi parul. Cateodata se va supara pe tine ca nu ii dai raspunsurile pe care le asteapta."
Cu gesturi ritualice aseaza papusa si apoi ridica alta la fel de atent.
"Tu, Sophia, tu esti preferata mea. Astept inca fetita care te va dori. Va fi micuta si tacuta. Se agata mereu de fusta mamei. Doar tie iti va vorbim mult."
"Maine o voi aduce pe Anoushka, iar poimaine voi termina noile marionete."

***

Undeva, departe, o femeie isi lasa fruntea sa cada pe fila alba inca. Durerea de cap e atat de puternica incat nu poate tine ochii deschisi.
Intinde mana dupa stilou, e singurul lucru de care se agata in acel intuneric. Dusman sau prieten? Inca nu stie, va afla doar atunci cand obsesia se va consuma inca o data si ii va mai da un scurt ragaz de somn.
Cuvinte ametitoare, cateodata nu intelege de ce o aleg pe ea, nu si le doreste, nu si le cauta. Stie doar ca o bantuie precum visele inca nenascute.
Cateodata merge pe strada si nu stie unde se afla. Povestea o cheama si ea isi simte iar blestemul. Cand paseste ii calca alaturi personajele. Langa ea e batranul acum si duce in brate o papusa.

***

Acolo sus ochiul mare si opac inca vegheaza.