Dupa cinci zile de asteptat un ziar ce n-avea asa mai vina, sambatele le plangeam. "In cea de-a saptea zi s-a odihnit"

Memoria te mai tradeaza, sufletul nu. Ireversibilul trecea nestiut iar eu eram tot mai ingrozit ca am sa ii uit chipul.

Googleman, noul postas, era un pusti foarte simpatic. Ne intelesesem sa nu imi mai aduca ziarul, sa-l vanda, iar de banii aceia sa-si scoata prietena in oras. In schimb, primeam in fiecare duminica poze de la intalnirea lor.
Sambetele lor erau frumoase dar intotdeauna lipsea ceva. Ma uitam la ochii ei si nu-mi era cu putinta sa gasesc dragostea.
Intr-o zi, Googleman mi-a adus ziarul. L-a lasat la usa si a plecat grabit.
Era ziarul acelei zile dar eu il citisem cu multi ani in urma. Pe el erau urme de lacrimi.

Googleman, era altfel.
Memoria te mai tradeaza, sufletul nu.