SCRISOARE
PENTRU
MOS CRACIUN

scrisa de:

(I)
adria
GMB
Decembrie

Scrisoare din exil

Mosule..mai existi? Ce-ar fi sa-mi dai un
semn? Te-astept de-atatia ani..si n-ai mai
venit..O fi oare pentru ca am crescut? Pentru ca
nu mai cred in tine? Da, ce-i drept, nu ti-am mai
scris de multa vreme...cati ani sa fie?
Dar mosule, am crezut in tine, eu cred si acum in
tine, numai ca a trebuit
sa te uit!Da, oamenii mari m-au facut sa inteleg
ca gata, vremea copilariei
s-a terminat si m-au condamnat la starea de
adult...pentru nu stiu ce vina
ancestrala care a pus vama intre tine si mine!
Ce frumos era cand te aveam pe tine!Si ce
urat e totul acum! Aici, unde m-au condamnat pe
mine, miroase urat pana si aerul pe care-l respiri,
pestii mor in lacuri, porumbeii nu mai sunt albi,
ca e mult fum si oamenii se mint, se inseala unii
pe altii... dar se inseala pana si pe ei insisi!
Oamenii ucid,
fac razboaie si politici... uf, tu nici n-ai intelege
ce-i aia politica, Mosule! E ceva... asa... un fel de
gradinita mai mare, dar cu mai multi copii si cu
niste educatori care fura mancarea si jucariile
copiilor... dar ce-i mai rau Mosule e ca ne fura si
visele! da... in locul lor ne pun sub perne griji...
griji... ce stii tu Mosule?! Ei bine..stii ce fac eu?
Chiar vrei sa afli? Incerc sa evadez, asta e! Da' sa
nu ma spui... am incredere in tine! Ca doar nu
esti din lumea adultilor sa ma tradezi si tu! Am
facut tot felul de planuri si... e o problema: acum
am un copil, cel care-ti trimite desene in fiecare
an si te-a exasperat ca vrea masinute; ei bine,
cum as putea face sa trec vama cu el cu tot? Oare
in sacul tau nu ai tu un bilet pentru mine? sau
ceva,un plan care sa ma ajute sa ma intorc?
Nu-mi place deloc aici si poate m-as resemna, ca
am incercat sa evadez de atatea ori pana
acum...DAR, trebuie sa reusesc, cu orice pret,
peste cativa ani vor fura si visele copilului meu
care va fi condamnat fara vina la o lume care-l
cere, dar care nu-l vrea!
In seara de Craciun, am adormit fericita...
N-au putut sa-mi fure si
Craciunul, pentru ca-l port in suflet! Luminitele
straluceau in bradulet
feeric,in casa plutea aroma cozonacilor... Mosul
mi-a aparut in vis, asa cum
il stiam de copil, parca ceva mai slab si trist, dar
era minunat! I-am sarit
de gat,lacrimi mari si fierbinti umezeau rosul
catifelei; cand m-am mai oprit
din plans, i-am spus:
-Ma iarta, Mosule, eu n-am vrut sa ne
daspartim, dar ei au hotarat ca
trebuie sa devin adult! Mi-au furat...de sub perna
visele... si mi-au pus in
loc doar griji, un fel de bile mari de fier, care se
prind de glezne, sa nu
poti zbura. Si n-ai ce face, daca vrei sa traiesti in
lumea lor, trebuie sa
le porti, altfel te condamna la ceva si mai rau...
dar de ce plangi, Mosule?
Nuuuu, sa nu-mi spui ca...Oh, pentru numele lui
Dumnezeu, nuuuuuuuu! ei
ti-au facut rana asta? De ce? Ce-au avut cu tine?

- Ei, fata mosului, am venit special in lumea
voasta, mi-era mila sa va vad atat de tristi, v-am
pus cate un vis sub perna, o crenguta de vasc,
una de
brad si un ingeras de carton. Dar m-au prins
adultii astia de care zici tu,
m-au batut, v-au luat tot ce va daruisem si mi-au
zis ca n-am ce cauta in
lumea lor, sa zic mersi si ca ma lasa sa mai bucur
copiii! M-au amenintat ca
daca mai trec vreodata vama, ma vor ucide de-a
binelea, spune tu, merita
pretul?
- Nu , Mosule, nu merita, copii n-au nici o
vina si stiu ca astia n-au
glumit...Trebuie sa plec...dar vei mai auzi de
mine...Pe curand!
adria