Personajul pozitiv...

Calatorind cu unul dintre mijloacele de transport in comun, mi-a fost dat sa aud o rugaciune. Da, ati citit bine, RUGACIUNE, inganata sacadat si pe sarite. Mi-am intors privirea spre locul dinspre care veneau intocmai unui tavaluc de cuvinte, dintre care se puteau cu greu deslusi fraze de genul "Doamne miluieste!" ori "Amin!", rugile. Am vazut un tinar cam la 20 de ani, imbracat in haine ce pareau a se afla la cea de a saptea generatie pe care o imbracau, netuns, neras, care parea a nu fi cunoscut ca apa se mai foloseste si la alt ceva decat ...la baut. Privirea lui cerceta chipurile celor din jur si trada in acelasi timp o afectiune psihica pe care nu am putut sa o etichetez. Nu era prima ora cand il vazusem, dar cu siguranta era prima ora cand am putut sa incerc a-l privii dincolo de aparentele prezentate mai sus. Nu am observat nici un handicap fizic vizibil, dar poate nici nu era nevoie. Puteam sa imi justific faptul ca acesta nu ocupa un loc de munca, punind totul in sema acelei afectiuni psihice. Dupa ce si-a incheiat ruga si a gesticulat ...in semnul sfintei cruci, la repezeala, tinarul a pornit printre calatori, cu mana intinsa, cersind milostenie. Avea ceva din aerul unui actor, isi desfasura actiunea parca conform unui scenariu adesea repetat. Atata detasare fata de cei din jur... ca si cand ei - calatorii - nu contau pentru el iar daca el nu insemna nimic pentru ei, chiar nu conta - Nu stiu sa fi capatat ceva. In vreme ce privirile mi se mutau de la el la calatorii printre care trecea cu mana intinsa, nu am putut sa nu remarc faptul ca, mai toti platitorii de bilet, priveau parca PRIN cel care intinsese mana ...dupa mila, raspunzand cu indiferenta, indiferentei lui.
Acest "spectacol" gratuit a nascut in imediata mea apropiere o discutie contradictorie intre doua calatoare, aflate cam la varsta pensionarii. Judecand dupa pozitiile pe care le adoptasera in acea scurta discutie, cele doua puteau lesne fi comparate cu oricare dintre personajele pozitive, respectiv negative atat de cunoscute. "Este amarat saracul! Daca aveam bani.."; "Lasati doamna ca le este usor sa intinda mana"; "Vai, nu mai vorbiti cu pacat, este sarman"; "Care sarman doamna?!? Credeti ca nu are din ce trai? Daca lumea i-ar privii altfel, ar fi nevoiti sa puna osul la treaba, nu la cersit! S-au invatat prost!", mi-am permis sa reproduc cateva dintre replicele celor doua calatoare.
Am parasit mijlocul de transport, fara a milostivi pe cel in jurul caruia s-au scris aceste randuri, motivul... nu am gasit raspuns la intrebarea: Oare care dintre cele doua calatoare s-a aflat in rolul ...personalul pozitiv?
Nicolae DAN