De la serviciu merg direct acasa, ma uit la telejurnal si adorm. Mereu adorm la telejurnal si o visez pe Esca cum isi pune bigudiurile. Mie imi place de ea, ca are gropite in obraji. Dimineata, deschid ochii si ma intind. Intotdeauna ma intind inainte sa cobor din pat. Si cum ma intind eu, pe tot spatiul, dau peste cineva care geme. Ma retrag imediat la locul meu si imi itesc un ochi de dupa cearsaf. Primul gand tot la Esca ma duce, dar stiu eu ca asa ceva nu se poate. Parca nici camera nu mi-e cunoscuta, aici sunt perdele lungi, cu model. Ma trag aproape de persoana care a gemut si o privesc. Doamne, e un tip! Am dormit cu un tip! Ce-o mai insemna si asta? Ma dau jos cu grija, sa nu scartaie patul sau parchetul, si merg pe hol. Norocul meu este ca arhitectii au conceput la fel toate apartamentele de la bloc. Gasesc baia destul de usor, aprind lumina si intru. Nu e baia mea. Nimic nu-mi pare cunoscut aici. Incui usa si merg la chiuveta sa ma spal, poate ma trezeste apa rece. Imi frec ochii si tamplele, iar cand ridic fata si privesc in oglinda, ma ia cu lesin. Eu am lesinat o singura data, cand m-au dus parintii la scoala, in clasa I-a. Chiar acolo, in curtea scolii, la doar cativa metri de poarta, am lesinat. Vazusem la televizor, cu o seara inainte, un film dupa Ion Creanga, in care Nica o incasa rau de la dascal. Acum nu lesin, ma tin de chiuveta si ma holbez in oglinda unde o vedeam pe Mihaela, sefa mea. Privesc in oglinda si nu ma vad pe mine, imi vad doar sefa. Doamne! Imi pipai fata, obrajii, urechile, da, nu e nici un dubiu, sunt Mihaela! Totusi, cum e posibil, ma intreb ca prostu’, si incep sa-mi rod unghiile. A, dar nici unghiile nu sunt ale mele, astea-s lacuite. Spuneti si voi, cum sa rod unghii lacuite? Te pomenesti ca acum sunt in casa ei, cu prietenul ei…, tiii, ce par lung am! Am devenit femeie? Ma asez pe marginea cazii si-mi prind fata cu mainile. Nu stiu ce sa fac. Sa spun tuturor ca nu sunt Mihaela? Pai cum sa spun ca nu sunt Mihaela? Intru sub dus si las apa rece sa ma dezmorteasca. Dupa ce ma spal, iau taurul de coarne, iau si fardurile si incep pregatirile, daca-i bal, bal sa fie! O sa ma descurc eu pana la urma. Nu m-am fardat niciodata, dar, in copilarie, am vazut-o pe mama Frosa de la Smardioasa cum se freca cu ruj pe fata, sa se invioreze. Fac si eu la fel, acum parca arat mai bine, sunt bronzat. Deodata aud un ciocanit in usa si raman nemiscat, ha, am uitat de prietenul Mihaelei. Am incurcat-o! Of, ce nenorocire. Ba nu, ia stai, el nu stie cine sunt, hai sa ma distrez nitel pe seama lui.
- Asteapta, draga, nu vezi ca am treaba? ma burzuluiesc langa usa incuiata.
- Dar stai de o ora, am si eu nevoie la toaleta.
- Nu-s gata, mai stai.
L-am terminat. Adica ce, eu cand eram barbat, nu sufeream langa usa baii? Ciudat mai suna, cand eram barbat... De fapt, nu-i asa rau sa fii femeie. In sfarsit ma decid sa descui usa si ma strecor in dormitor. Tipul trece in goana pe langa mine si dispare in baie. Nici nu m-a admirat. Of, cat de insensibili sunt barbatii astia. Aoleo, ce ganduri imi trec prin minte. Chiar o iau razna, ma cred femeie.

In fata sifonierului imi dau seama ca va trebui sa ma descurc in alegerea hainelor pentru serviciu. De fapt, nu poate fi mare diferenta, trebuie doar asortate culorile. O, si ce de culori pastelate avem aici... Fusta, in nici un caz! Nici rochie. Imi trebuie ceva practic. Pe un raft dibuiesc niste blugi si o helanca neagra. Astea trebuie ca merg impreuna. Aleg apoi niste pantofi cu tocul mic si ma incalt.
- Nu-ti pui ciorapi? aud intrebarea si abia atunci il observ pe tip cum ma privea din usa. Rascolisem hainele in sifonier, dar nu mi-a zis nimic. Tot eu trebuie sa am gura mare, doar acum sunt femeie.
- Ce te uiti la mine, n-ai alta treaba? Unde or fi si ciorapii aia?
- La locul lor, in sertar.
- Da’ ce, te intrebam pe tine?
- Esti in regula? Pari schimbata astazi, zice el, si pe cuvant ca a incercat sa ma sarute.
- Nu, ma doare burta. Stai mai departe, ca-mi iei aerul, hai ca plec. Unde mi-am pus cheile de la masina?
- In poseta ta, normal?
- Ce te rastesti la mine? Nici poseta nu mi-o mai gasesc din cauza ta.

Sunt afurisita si imi place. Dupa ce imi pun pantofii cu toc, nu-mi mai place. Cum or putea merge pe tocuri? Ies din bloc mai mult impiedicandu-ma, urc in masina Mihaelei si dau sa plec. Hopa, cum sa conduc cu tocuri? Stie vreunul din voi? Nu stie. Aleg metoda cea mai simpla: ma descalt. Acum pot sa apas pedalele cat vreau. Un gand ma chinuie ingrozitor, nu-mi da pace: cum am ajuns eu in locul Mihaelei? M-am culcat Sache si m-am trezit in locul Mihaelei, dar cu gandurile mele. In concluzie, sunt Sache sau Mihaela? Cred ca s-a defectat calculatorul aluia de sus, sau or fi pus vreun sfant mai nou, vreun stagiar, la pupitru si le-a incurcat pe toate. Ajung la birou si il vad pe Sache stand la locul lui, cu privirea pierduta si cu parul dat cu gel. Cu parul dat cu gel?
- Buna dimineata, zic din usa, si ma apropii de Sache. Esti Mihaela? intreb incetisor si observ cum tresare.
- Hai in biroul meu, adica al tau, spune si ma trage de mana. Asta ce mai inseamna?
- Care asta? fac eu pe niznaiul.
- Porcaria asta.
- Pai, eu sunt tu si tu esti eu. Nu-ti place?
- Sunt distrusa! Uite cum te-ai imbracat, parca te-ai duce la batut covoare. Astea sunt hainele mele de smotru. Ai uitat ca sunt, sau ma rog, ca esti director economic? Cu ce te-ai dat pe fata?
- Cu ruj, asa facea mama Frosa de la Smardioasa cand mergea la biserica.
- Stai sa te aranjez, lasa-ma cu prostiile.
M-a pieptanat, m-a fardat, ba mi-a dat si ciorapi noi, ca aia de pe mine se rupsesera cand am condus masina.
- Acum arati si tu normal. Te-ai trezit langa amicul meu, asa-i?
- Asa-i.
- Si ce i-ai zis?
- Ca nu-mi plac tipii si as prefera sa-si faca operatie de schimbare de..., stii tu de ce.
- Nu, nu i-ai zis asta, asa-i? Nici macar in gluma nu i-ai zis.
- Nu, mai, nu i-am spus nimic. Gata, hai acum la treaba.
Ma intorc cu spatele si deschid usa spre celalalt birou.
- Sache, incep eu sa stabilesc sarcinile, termina de verificat furnizorii, Cristi, verifica clientii si Aurica, tu du-te pana la banca. Eu am treaba azi, sa nu ma sunati pe mobil, lasati-mi mesajele pe calculator. Pa.

Ma prefac ca nu observ privirea ironica a lui Sache si plec la masina. Daca tot ne-a incurcat cineva, pana ne descurca, sa profit de schimbare. Ajung in Herastrau, ma plimb pe langa lac, iar la ora pranzului intru intr-un restaurant select. Ma intorc la sfarsitul programului si il vad pe Sache in plina criza de personalitate.
- Sache, vino incoace, strig eu bine-dispus.
- Ce vrei?
- Mi s-au rupt tocurile, n-ai pantofi de schimb?
- Acolo, in plasa aia. Uite ce burta ai, ce ai mancat?
- File de porc, cartofi prajiti, mujdei de usturoi, castraveti murati, papanasi cu smantana si doua beri.
- M-ai distrus! Cura mea de slabire.
- Tu vorbesti? Uite ce mi-ai facut la par, cu ce l-ai dat?
- Cu gel.
- Gata, acum trebuie sa plec acasa, zic eu tare si apoi ii soptesc lui Sache.
- Ma intalnesc cu prietenul tau, pot sa ma distrez?
- Sa nu indraznesti! Sa n-ai vreo initiativa, ai auzit? Ii spui ca te doare capul si te duci la culcare.
- Ma simt atrasa de el, de ce esti rea? intreb si vad fulgere in ochii lui Sache. Asculta, dar daca vom ramane asa, pentru totdeauna? Te-ai gandit la asta?
Il las pe Sache dezorientat si ingandurat, o sa aiba toata noaptea la ce sa se gandeasca. In masina insa realizez ce intrebare am pus, chiar, ce ma fac daca o sa raman vesnic femeie?

Acasa, ii fac placerea Mihaelei si ma culc devreme sub un pretext aiurea. Doamne, cat de usor putem fi fraieriti, noi, tipii. Nu glumesc, daca ea imprumuta o fata suferinda si vorbeste nazal, ‘dragul meu, ma doare capul, vreau sa ma culc, te rog, nu te supara’, imediat ne executam. Ce usor e sa fii femeie.

Dimineata ma trezeste telefonul. Pana sa ajung la el, se opreste. Ma dezmeticesc in drum spre baie, aprind lumina si ma privesc. Sunt eu! Sunt iarasi eu, Sache. Nu mai sunt femeie, nu mai sunt Mihaela! S-au refacut legaturile acolo sus. Bestial, am scapat de farduri, de rochii, de fuste, de dresuri si pantofi cu toc.

Ajung la serviciu, ma asez la locul meu si o astept pe Mihaela. Cand apare in cadrul usii, ii fac cu ochiul.
- Buna dimineata, zice ea zambind. Azi am treaba, Sache termina de verificat furnizorii, Cristi verifica clientii, iar tu, Aurica, du-te la banca. Sa nu ma sunati pe mobil, lasati-mi mesajele pe calculator. Pa.

Acum lucrez, verific furnizorii si ma gandesc la Mihaela. O fi mers si ea in Herastrau sa manance file de porc, cu cartofi prajiti, cu mujdei, castraveti murati, papanasi si bere? Nu cred, ca tine cura de slabire. Un gand nu-mi da iarasi pace. Cum l-o chema pe sfantul ala stagiar? Cel cu incurcaturile. Sa-l conving sa mai greseasca odata si sa ma trezesc maine in locul Shakirei. Voi aveti vreo idee?