agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3377 .



Spirit
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
intre SF si eseu existential

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [hyp1 ]

2004-03-01  |     | 



Aș vrea să mor, dar nu pot. Mă doare golul ce crește în mine, făcându-se tot mai mic. Un sunet rotund îmi macină creierii... și-o prismă îl descompune: grav - înalt... și mă macină, mă torturează încet, învârtindu-se la infinit în spirala lui contradictorie. O simetrie perfectă ce mă înnebunește - nuanțe amare se întrepătrund cu izul dulceag... grav - înalt...
Simțurile se joacă prinsa și se înfundă, amestecându-se ca într-un joc de copii... adunătură pestriță ce se rotește, se schimbă și dispare, pentru a apărea alta care la rându-i să le descompună, dezagregându-se, făcându-mă o bucată gânditoare de materie care refuză să moară dar nu vrea să trăiască.
Doar sunetul rămâne discordant de perseverent în goana sa nebunească pe spirală... grav - înalt... Se rotește amețitor, creând un gol ce mă absoarbe, mă absoarbe pe mine și pe timpul ce-a stat în loc, uimit și îngrozit de atâta cutezanță. Și-atunci descopăr conștiința, ca un fluid cald, ce mă luminează și mă liniștește. Plăcerea perversă a haosului care m-a înconjurat e înlocuită de siguranță și calm. Chiar și sunetul dispare mirat de-atâta pace... doar lumină, și e atât de albă și de pură, e caldă și consistentă; o simt cum mă străbate, cum o străbat... sunt lumină? Poate că nu, dar sunt liber și atât de fericit...
Simt pulsația de rațiune din corpul mic și o recunosc, mă recunosc. Resemnat, părăsesc șuvoiul luminos și cobor învârtejindu-mă, pătrund în închisoarea mea, în trupul meu, să-mi ispășesc pedeapsa - nu pot să mor, dar n-aș vrea să trăiesc - și atunci simt că sunt SPIRITUL.
Sunt înăuntru și sunt mic, iar închisoarea mea e mare. E întuneric, e cald, e umed și plăcut... undeva deasupra se vede pe-o fereastră lumină... dar e sus, atât de sus, încât nici nu îndrăznesc s-o privesc de frică să nu mă răstorn. Și atunci mă întrepătrund și mă înțeleg : sunt EU și mă voi naște ca om pentru a atinge lumina ce năvălește albă și pură pe ferestruica îngustă de sus, atât de sus încât îmi va trebui o viață să ajung la ea, și odată ajuns, s-o iau de la început.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!