Nu-și putea aminti cînd începuse s-o iubească... poate zilele lungi și grele de vară, încărcate de dragoste densă, de pasiune, poate piața aceea, în soare, cu coloanele albe, în pocnetul de bici al amiezii, poate... în vara aceea nerușinată și impudică ca toate verile de început de război, totdeauna, peste tot, avea nevoie de o femeie...
Se îndrăgostise de ea văzînd-o singură, mereu singură, purtîndu-și singurătatea în poșeta cea mare, în pardesiile lungi, în rochiile care nu dezveleau decît foarte puțin, în familia ei sau, mai bine zis, în ceea ce Pontiakowski cunoștea despre familia ei, mîndrul general Hașdeu...
O iubea fără speranță, o iubea peste tot și toate, peste trecutul ei misterios, peste rînjetele camarazilor, peste încăpățînările ei, peste frica amîndoura de ce va fi... făcînd să pălească chiar și pe marchizul Sade, făcînd să roșească tîrfele din radă, o iubea... așa cum numai el știa să iubească.
Se îndrăgostise de ea simțind-o fragilă, lovită, ca un animal rănit care se ascunde să moară. Se îndrăgostise de ea văzînd-o mereu tristă, mereu abătută, cu un aer solemn, exagerat de solemn. Se îndrăgostise de ea văzînd-o fetiță, pofticioasă în fața unei vitrine de dulciuri sau a unei tonete cu cîrnați - "n-am mîncat niciodată pe stradă... mi-a interzis tata... ". Se îndrăgostise de ea văzînd-o ușor trecută, ușor fanată, neremarcată de nimeni, zbîrcindu-se încetul cu încetul, trecîndu-se încetul cu încetul. . se îndrăgostise de ea... "N-ai cum să înțelegi... eu țin la tine... dar în alt fel decît crezi tu, dar în alt fel decît credeți voi, bărbații... ". Bărbații... știa că mai există și alți bărbați în viața ei, bănuia vag cine sunt aceștia...
O iubea vinovat, pentru că simțea că rănește pe altul, o iubea cretin, stupid, orbește, o iubea în ciuda povețelor, ar fi vrut să dărîme ziduri pentru ea, ar fi vrut s-o înghesuie într-una din numeroasele coloane ale pieței, ar fi vrut să jure pe părinții lui și pe părinții ei că vor ramîne veșnic împreună... o dorea cum nu mai dorise nimic și totuși vroia s-o lase așa pură, nespus de pură, așa cum o vedea el "o să mă aștepți ? Desigur".