IANUARIE

17 ianuarie, sambata

Jucam volei cu niste colege din liceu pe malul marii. Dupa un timp m-am plictisit si am plecat sa ma plimb pe faleza. Cerul era de un albastru atat de intens ca-ti taia rasuflarea si-ti dadeau lacrimile. Imi placea la nebunie sa admir peisajul: in jos prapastie, in larg, pe partea cealalta a marii vedeam munti inalti aparati de corabii antice si uriasi infioratori. Nu-mi era frica si as fi stat acolo toata ziua, dar eram nevoita sa merg mai departe, cat de departe nu stiam. Pamantul incepu sa alunece de sub picioarele noastre, dand la iveala un gard de sarma neintrerupt ce se intindea de-a lungul coastei. Marea s-a transformat intr-un rau intunecat, pamantul s-a surpat, iar noi ne-am agatat in zadar de gard, caci am cazut cu tot cu el pe partea cealalta a raului. Dupa aceasta “mica aventura” mamaie a disparut fara urma, dar noi ne-am continuat drumul mai departe. Am ajuns la un fel de capat, unde ne-am oprit. Cu siguranta drumul mergea mai departe, dar noua nu ne era dat sa-l urmam. Aici era o hidrocentrala. Cum am trecut de poarta, am dat peste un loc mlastinos care avea in centru o piscina cu apa neagra iar deasupra erau agatate doua bare ce formau un unghi de 90 de grade. Ar fi cazul probabil sa spun ca eu cunosteam destul de bine locul asta sinistru pentru ca nu venisem pentru prima oara aici. Mami era foarte fericita ca a mai exersat; face o saritura spectaculoasa, se agata de bara si se indreapta spre capat. Dar cade in mlastina inainte sa ajunga pe a doua bara si nu se mai vad decat bule de aer. Ma reped s-o scot de acolo iar ea imi spune sa stau pe aproape in cazul in care mai cade, s-o ajut. Apar 2-3 barbati care lucrau acolo, iar seful lor imi spune sa nu-mi fac griji deoarece omul lui o s-o pazeasca. Imi vorbeste in franceza ca sa se dea mare, iar eu ii raspund in germana. Am impresia ca nu intelege si-i traduc. Nu are rost sa mai stau pe acolo. Urc scarile din partea cealalta a piscinei si ma indrept spre chioscul de ziare si reviste. Bine-nteles ca nu ma pot concentra la ele cand stau mai mult cu ochii pe indivizii aceia sa nu cumva s-o lase sa se inece. Ma uit putin pe reviste care sunt majoritatea despre horoscoape. Imi ridic privirea, dar pare sa se tina bine, iar cand cade, nimereste pe poteca de piatra si o ia de la capat. Dintr-o data in locul mlastinii se casca o gaura mare si neagra. Ma cuprinde un fior de disperare, un sentiment neplacut, o presimtire sumbra. O urmaresc cu mare atentie si vad ca e mult schimbata, de nerecunoscut. Totul s-a petrecut in mai putin de 10 secunde, dar unei nenorociri nici nu-i trebuie mai mult ca sa se produca. O vad cum se dezechilibreaza si cade in haul intunecat. Ma reped la omul de acolo si-i spun sa o ajute, sa se duca dupa ea. “Nu se poate” imi raspunde ironic. “O scoatem pe partea cealalta”. Totul devine o platforma de beton si de la capatul unor scari se aude un zgomot. Se deschide o usita si iese un barbat gras inghetat urmat de mami. “Fa-o la loc, cum era” ii spun, dar nu ma baga in seama, ci coboara scarile calcand pe barbat, sfaramandu-l, apoi calca pe celalalt corp. “Acum nu mai e nici o cale de intoarcere” imi spuse seful in timp ce eu ma targuiam cu el, plangeam si tipam.

19 ianuarie, luni

Eram cu Raluca si mamaie in sufragerie. Ma pregateam sa fac un dus. Luasem niste poze cu mine, dar mamaie mi le smulge din mana. “Pleaca de aici ca te pocnesc!” imi spune. Incerc sa-i iau pozele dar ma loveste peste fata. Imi dau lacrimile de durere, mi se misca un dinte, altul se crapa. “Haide, mai pocneste-ma o data!” tip eu dupa ea. Sta langa vitrina cu o farfurie in mana, eu sunt nervoasa si o provoc, iar pana la urma se enerveaza si-mi da cu farfuria in cap. Dispare si apare mami. Stau in genunchi, pe covor, cu mainile la gura. Imi cade un dinte in palme, plang si ma rog de ea “Hai la dentist”. “Nu are rost acum, nu are ce sa-ti mai faca. Lasa ca nu o sa observe nimeni, nu e mare lucru” imi spune ea razand in timp ce eu ma las cu capul pana in pamant, cu mainile la gura iar dintii imi cad unul cate unul in palme.

24 ianuarie

Aseara am visat niste animale ciudate, printre care 2 broaste testoase si un scorpion negru. Stateam intr-o balta de sange, dezbracata in mijlocul unor oameni ce se distrau. (Nota 31 ianuarie: ar fi trebuit sa scriu mai mult aici, dar nu mi s-a parut important. Acum imi amintesc doar vag de sange. Chiar am citit aseara despre astfel de animale in viziunea lui Adso, Numele Trandafirului.)

26 ianuarie

O amintire de la cazane: nu vroiam sa mananc la pranz decat cartofi prajiti, mamaie nu vroia sa faca, dar cand m-am intors de la joaca am ramas stupefiata sa vad ca intre timp facuse cartofii. Eram pregatita sa mananc orice, credeam ca ea e sefa si face ceea ce vrea. Va dati seama cat am profitat de noua mea descoperire de atunci! Stiam ca daca insist suficient, obtin tot ce-mi doresc!

28 ianuarie, miercuri

Probabil ca-mi place mult sa citesc, din moment ce azi nu m-am dezlipit de Tolkien. Traiam cu impresia ca citesc din orgoliu, ca sa arat ca sunt altfel.
Ura naste ura.
Ce am visat aseara:
Profa de germana, Stefi, venise la mine cu un laptop pe care am incercat sa i-l fur. Mami a omorat cateva molii uriase care atarnau de tavan iar eu am prins una mutanta. Statea agatata de un fir ce se infasura in jurul gatului, avea cap de paianjen si era cam cat juma’ de deget. Am omorat-o fara ezitare, dar mai era una in balcon, identica. Dupa ce am citit in dictionar ca moliile sunt hibrizi intre paianjeni si nu mai stiu ce, mi s-a facut frica si nu am putut s-o omor. Nu-mi place sa pun mana pe paianjeni din cauza parului, a picioarelor si a coltilor. Cu serpii ma inteleg mult mai bine. Daca nu e veninos, e ok. Chiar mi-am si facut o data un lantisor dintr-un sarpe viu, am poza pentru cei ce nu ma cred. Din cate stiu, larva de molie, si in general larvele reprezinta schimbarea. Sa ma astept la ceva schimbari?!

Alaltaieri am visat ca era noapte si mergeam prin apa in fruntea unui convoi. Trageam niste cai de haturi. Apa era plina de cuburi mari si ace de gheata dar nu-mi era frig. La un moment dat nu am mai putut controla caii. Oamenii au cazut in apa unde intepeneau instantaneu. Am intrat la fund si am scos-o pe mami. Apa era foarte limpede, se vedea clar nu ca la piscina sau in mare, ca prin ceata. Am cautat s-o scot pe Raluca, dar am nimerit alta persoana si sub ea am gasit-o.

29 ianuarie

Vechi proverb indian:
“Daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza pe ce drum o apuci!”

Numele Trandafirului- Umberto Eco

Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus.
Trandafirul de ieri traieste cu numele, numai numele ne-a ramas.

Alain de Lille (Alano delle Isole): Omnis mundi creatura quasi liber et pictura nobis est in speculum.

- “nesecatuita rezerva de simboluri cu care Dumnezeu, prin creaturile sale, ne vorbeste despre viata vesnica.”
- “Fie ca Sfantul Duh sa-ti puna mai multa minte in scafarlie decat ai, fiul meu!”
- “univers – kosmos = armonie”


Am visat la pranz pesti mutanti care se tot agatau de mine si abia scapam de ei. Mai era un barbat care a facut sex cu o fantoma. Erau multe fantome pe acolo; ele au adus pestii morti si mutanti si alte animale.

“Eris sacerdos in aeternum!” (este prins in eternitate/tacere, legat de spovedanie)

31 ianuarie

Eram in Crangasi, intr-un viitor ciudat cu oameni bolnavi. Am inchiriat o camera si o bluza. Stateam pe un scaun in intuneric (singura mobila din incapere) apoi am iesit sa caut ceva. Nu stiam ce, dar m-am gandit ca Radu locuieste in zona. De fapt, totul incepe cum veneam de la Raluca. Saream pe niste autobuze, pe urma am dat peste niste cai in calduri de care-mi era tare frica. Am scapat de ei si am trecut printr-un gard, pe langa o baba prinsa intr-un cotet prea mic pentru ea. Ma si mir cum a intrat acolo. De multe ori am intalnit in carti astfel de persoane, femei care se inchid in camarute si stau acolo dezbracate si iarna si vara, traind din mila oamenilor. Si ca sa dau un exemplu in acest sens, voi aminti Notre Dame de Paris, de Victor Hugo. Mama Esmeraldei era o astfel de femeie. (Al doilea exemplu ar fi Demonii, dar nu are rost sa ne intindem la vorba inutil; 1 aprilie). “Du-te si spunele de mine si-ti vor da o camera” mi-a zis femeia. Culmea, cand am mai visat asta, nu aveam bani la mine, dar acum stiam ca pastrasem restul de la cumparaturi (40.000) deci nu eram leftera. Am dat 10.000 pentru chirie. Merg pe o strada ingusta cu camere de o parte si de alta. Daca ma pun in mijlocul drumului si intind mainile in lateral, pot atinge zidurile murdare.

La pranz am visat partea a 2-a de la un film cu Sandra Bullok. Nu cred ca exista filmul dar sunt aproape sigura ca prima parte ori am avut-o mai demult, ori am visat-o tot azi la pranz. In prima parte se indragostea de Steve Martin, pe urma in a doua, fugea cu un agent CIA. Am mai vazut o emisiune pe Discovery despre o femeie aparent normala. Eu cred ca era foarte bolnava psihic ori asa isi castiga ea existenta. Avea o camera de tortura (tipa era sado-maso) si spunea ca ofera placere oamenilor dupa care incepea sa se autosatisfaca. Era bruneta, cu parul lung si avea breton. Din cate stiam omorase ceva oameni. Foarte ciudata. Intr-un fel imi era frica de ea.


(va urma)