2 martie

Ieri am visat ca-mi cad dintii, azi am visat cosciuge, caini…

La pranz am avut un vis care merita notat. Am calatorit in viitor unde toti oamenii erau slabi pentru ca nu faceau miscare. Aveau un sistem de teleportare din metru in metru. Semana cu o schela si se gasea in toate camerele, pe holuri, in baie, peste tot. Oamenii nu ieseau din casa ci se teleportau din casa-n casa, pe la prieteni si rude. Am convins o femeie ca aparatul e nociv si a scapat de el. Dupa ce am curatat casa, a inceput sa sune mobilul. Fara sa raspund, am auzit cand ma intreba de ce nu am plecat. Intarziasem la facultate.

A fost o trezire atat de brutala incat ma doare capul. Ma simteam prinsa in ceva lichid, care nu ma lasa sa ies, iar cand am reusit sa scap, parca m-ar fi pocnit cineva cu o bata. In primele secunde am crezut ca am dormit pana dimineata si chiar am intarziat. A fost cumplit. O trezire brusca la realitate!

6 martie

Ziua a inceput cat se poate de prost. M-am trezit dintr-un vis idiot in putoarea rahatului lui Ivy pentru ca acum sa ma cert cu mami.
Ce am visat? Ii faceam lui mamaie un referat sa-l prezinte la o serbare dar dupa ce m-am chinuit cu el atata, ea l-a refuzat. Adica nu a vrut deloc sa-l prezinte. A venit totusi la serbare unde s-a dansat foarte mult. Eu am dansat cu L, care era gelos pe un tip cu care dansasem mai devreme si care ma invartise pana ma ametise, la propriu. Ma durea cumplit capul. I-am spus sa ma lase si atunci am dansat cu L.

Nu pricep de ce nu-mi ia odata calculator. Nu mai am rabdare. Stau si ma gandesc cat de mari or fi problemele noastre? De ce zice ca nu o inteleg? Ce e de inteles? Ea ma intelege pe mine? Intelege frica mea de a intra intr-un simplu magazin, frica de a ma apropia de o persoana, frica de a fi prea familiara, frica de a-mi exprima prea deschis sentimentele?

7 martie

Ce vreau de la un barbat?

In primul rand vreau sa arate ca unul. Nu vreau un pustiulica care nu si-a mai ras mustata pana acum, murdar de cas in coltul gurii. Vreau un barbat care sa se respecte iar in felul acesta sa ma respecte si pe mine. Trebuie sa ma iubeasca mai mult decat pe oricine altcineva, dar fara sa fie gelos. Nu suport barbatii gelosi pentru ca fac lucruri nesabuite. Nu vreau sa mor de mana lui ca i s-a parut ceva in neregula cu privirea mea. Sa aiba incredere in mine. In clipa in care se uita la mine, sa mi se inmoaie picioarele, sa fiu ametita, sa nu mai pot gandi. Vreau sa-mi bata inima nebuneste, sa simt ca traiesc. Fara inhibitii, minciuna, frica, secrete. Doar noi doi …

10 martie

Ce de vise! Nici nu stiu de unde sa incep de teama ca le uit! O femeie batrana, stafidita incerca sa ma omoare. De fapt ea era moarta de mult, dar spiritul ei imi tot dadea tarcoale. Asta explica faptul ca ori de cate ori incercam si reuseam s-o omor, disparea si reaparea cu forte proaspete. Eram la usa cu tataie (pe care l-am visat foarte rar in general) si ne feream de femeia asta. Ne era tare frica de ea si incercam sa fugim. Am omorat-o de multe ori pana am reusit sa ajungem in balconul din dormitor. Am sarit pe geam si am zburat incercand sa ma departez cat mai repede, lasandu-l pe tataie in balcon. Ma tot ruga sa-l ajut, dar nu vroiam. Mi-era teama ca fusese posedat de femeia aceea. Pana la urma m-am intors si am intins mana, tragandu-l de degete pana am reusit sa-l scot. El nu putea sa zboare iar toata greutatea a cazut pe umerii mei. Si nu e deloc usor sa zbori cu cineva in spate. Abia ma pot tine pe mine in aer. Dar am reusit pana la urma. Am zburat cu el de acolo si ne-am salvat de femeia demon. Ajunsi la chioscul de ziare din colt, tataie a murit chiar in bratele mele, in timp ce zburam. Intr-un fel stiam ca asta o sa se intample, dar inca speram. Am coborat si l-am tinut pana a disparut, ramanand in continuare cu fata pe asfaltul cald, intinsa pe burta. Incet, incet, fara sa-mi pese de oamenii care asteptau in statie sau care-si luau ziare, m-am intors intr-o parte, apoi pe spate, m-am ridicat, mi-am luat revista fara sa-mi mai ramana bani si pentru cartea despre Isabella Rossellini, asa ca am plecat la calculator.

Am fost la o petrecere data de Dan si Raluca U de ziua lor. De acolo am plecat cu totii la facultate. Pe drum ma suna mami si ma intreaba ceva. I-am spus c-o sun mai tarziu, dupa ce rezolv problema. Cred ca mai mult de jumatate de noapte am lucrat la matematica. Tocmai eram pe cale s-o rezolv, cand am trecut la alt vis.

Eram in bucatarie cu un tanar de 20 de ani, cu fratele si mama acestuia. Stateam toti gramada pe calculator. Era bucataria mea, dar ne aflam in alta dimensiune. Oricum, am intrat intr-un joc dar ei nu-l cunosteau asa ca am iesit repede. Mi-au dat din dulciurile lor si am mancat o bucata dintr-un Mars, preferatul meu. Dupa care, mami mi-a luat un birou si un calculator. Vorbeam cu mamaie unde sa-l punem. Biroul era destul de mare si grosolan. Nu eram tocmai incantata de el, dar multumita.

Pe palier, aparuse un barbat masiv care jongla cu niste ghiulele negre din fier. I-am aruncat cu alte ghiulele in cap. Parea sa moara dar isi revenea. Statea in spatele usii de la intrare iar eu eram la doi pasi, ma uitam pe vizor si incercam sa ma feresc de privirea lui deoarece se uita la mine de parca ar fi vrut sa ma omoare din priviri. Am incercat sa-l indepartez cu unde electro-magnetice dar nu am reusit. Orice fac eu in vise ca sa ma apar, acum a fost inzadar.

Ora 23:42

Astazi iar am avut o criza. Se pare ca lucrurile nu au iesit exact asa cum mi-am dorit. Incerc sa-mi dau seama ce e cu mine, sa ma cunosc, dar nu reusesc. Traiam cu impresia ca detin controlul, dar m-am inselat, ca mai totdeauna. Imi vine sa cred ca in acest trup traiesc mai multe persoane. O minte cu mai multe personalitati. Altfel nu-mi explic …

La pranz, cand am aflat vestea plecarii la munte am fost incantata, cinci ore mai tarziu terminata. Am stat doua ore in apa, am plans si m-am gandit; o gandire irationala care nu m-a facut sa accept mai bine situatia. Am ochii rosii, injectati si ma ustura cumplit. Cand ii inchid, mii de ace par sa mi-i strapunga. Dupa o discutie lunga, am ajuns la concluzia simpla si inevitabila: nu ma cunosc. Nu-mi cunosc limitele, temerile. De ce sa-mi fie frica? De ce sunt suparata? De ce, de ce, de ce? Cine naiba stie? Daca nu eu, atunci cine? Peste cinci zile nici nu o sa-mi mai amintesc de ce am plans asa ca am sa spun pe scurt despre ce este vorba.

Colegii mei pleaca sambata la munte iar mami a aranjat sa plec de vineri pana duminica sa schiez. Singura problema e ca nu vreau sa merg. Nu ca mi-ar fi frica sau ca nu mi-ar placea colegii mei. Dar sunt singura. Nu am pe cineva mai apropiat cu care sa merg si care sa nu se zgarceasca la bani. Am vorbit cu trei persoane. Toti spun ca e prea scump. In fine, acum vine urmatoarea problema. De ce sunt singura? Ce inseamna la mine asta? In primul rand nu am o prietena cu care sa pot vorbi sau cu care sa ies la film, in parc cu rolele sau mai stiu eu pe unde. Prietenii mei sunt Dostoievski, Shakespeare, Bulgakov, Gogol, Hugo, Tolkien, Poe, Golding … Mai e si Chris pe care-l iubesc foarte mult dar din pacate nu este tocmai … real. Apoi mai e Ivy care e foarte draguta si pe care imi face placere sa o smotrocesc, dar care nu e prea priceputa la capitolul conversatie. Si mai e familia despre care nu o sa vorbesc aici. Familia pentru mine e sacra.

A doua problema a singuratatii este faptul ca nu am un iubit. Sunt multi barbati acolo care ma plac dar nu am gasit unul de care sa ma indragostesc nebuneste si care sa-mi impartaseasca sentimentele. Daca-ti vine sa crezi, odata ieseam din piata si un barbat de vreo 35-40 de ani mi-a deschis usa, a intrat in vorba cu mine si mi-a cerut numarul. Amintirea asta ma face sa zambesc. Eu sunt o persoana dificila. Standardele mele sunt ridicate. Nu de putine ori m-am intrebat ce vreau si am ajuns la aceeasi concluzie de fiecare data: nu vreau un pusti ci o persoana matura care sa se potriveasca cu caracterul meu. Speram sa am un prieten mai apropiat varstei mele, nu unul care ar putea la o adica sa-mi fie tata.

Cand ma uit in oglinda, vad o persoana sigura pe ea, chiar frumoasa as putea spune si care merita sa fie fericita. Si de ce n-as merita? Am reusit nu odata sa iau singurul zece din clasa, am reusit sa iau premiul intai la doua referate la sesiunea de comunicatii in timp ce colegii mei bateau discotecile, am reusit sa-mi inving unele temeri, am terminat un liceu bun si sunt la o facultate de viitor, care-mi place. Mi-am atins telurile propuse pana acum si prevad un viitor frumos in sensul asta. Dar ce facem cu latura sentimentala? Daca-ar fi dupa mine, m-as multumi cu un iubit din VR.

Era un banc pe care-l stiam despre un om care se ruga in fiecare zi sa castige la loto. La un moment dat, s-a trezit cu un inger langa el care i-a spus sa-si cumpere macar un bilet. Asa si eu, stau si citesc toata ziua, ma duc la facultate, la piata, la calculator si eventual la cinema, mai nou la sala de fitness, dar atat. Cred ca e o zona cam restransa pentru ceea ce caut. Ma gandesc sa mai ies si eu cu colegii mei la discoteca sau pe oriunde se mai duc ei, dar cum sa fac asta dupa ce am vazut stirile de la cinci? Azi au fost doua violuri, o batrana jefuita, o crima pasionala, un om decapitat, o fata vanduta, niste prostituate arestate si multe alte tampenii. Oare merita sa risc? De ce nu? Ce mi se poate intampla? Doar sa fiu rapita, vanduta unor proxeneti, testata, obligata sa ma prostituez, batuta, drogata si intr-un final omorata. Nu e mare lucru. Rutina! Multe fete trec prin asta, nu? Dar niciodata nu-ti trece prin cap ca si tu ai putea, pana nu ti se intampla, si pe urma te intrebi cu ce ai gresit de ai ajuns in situatia asta!

Probabil aici vorbeste partea pesimista din mine caci eu nu sunt asa. Nici macar nu tremur la examene. M-am dus cu zambetul pe buze si am plecat la fel. La marele examen chiar am fost fericita. Am petrecut cinci saptamani la mare, desi preferam role si calculator, acum iar patru saptamani la munte, desi eu preferam role si calculator. Povestea se repeta mereu si mereu. Eu vreau ceva si primesc altceva. Probabil ar trebui sa ma multumesc cu ce am, dar nu pot. Mi-e greu sa nu-mi doresc mai mult. Cum sa-ti strunesti cele mai arzatoare dorinte? Daca era ceva ce nu depindea de mine, mai ziceam, dar multe depind numai de mine, trebuie doar sa am curajul de a invinge teama. Si cu asta cred ca inchei pe ziua de azi. E ora 00:29 si ma simt epuizata. Nu mi-e somn, dar cred ca ar fi bine pentru durerea de cap daca m-as culca. Si as avea atatea de spus despte mine si despre cum vad lucrurile, intamplari, amintiri, mai ales ca in momentele astea scriu cel mai bine. As umple pagini intregi si nu as fi deloc plictisitoare. Dar nu mai pot. Nu mai vreau. E periculos sa pui pe hartie asemenea lucruri.