agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-21 | |
Căci nimeni nu fela mai bine decât ea.Avea o uitătură la organul lui micșorat, vânăt, o râmă neputincioasă, o uitătură pofticioasă, o uitătură lacomă care-l făcea pe Gigel să ia poziție de drepți și să salute neântârziat.Apoi buzele ei roșii, rotunde, gura ca un O se mula peste acest organ, buzele împingeau pielea prepuțului, se luptau cu ea, umectau discret organul de parcă ar fi fost o greșeală, o eroare, de parcă ar fi vrut să atingă o înghețată, îi simțea căldura buzelor pe cap, simțea dorința ei nemăsurată de a-l face să erupă, de a-i înghiți sămânța, de a fi fecundată măcar în felul acesta dacă nu putea normal...apoi se simțea aspirat ca de un vârtej, fiecare atingere a limbii ei era o dulce nebunie, un vis, îl excita teribil când îi simțea limba fierbinte rotindu-se , atingându-l fugar și dispărând iar, era în picioare iar ea ascunsă de banc îl sugea de parcă sugea universul întreg...nimeni nu reușea să îi dea această senzație de a fi axa universului cunoscut..
Pentru ea, mirosul mădularului bărbătesc era special, ca mirosul prăzii pentru un ghepard tânăr.Și căldura lui, căldura aceea specifică, de pui mic, golaș, expus acelor buze puternice, prădătoare..și faptul că avea în posesie chiar ORGANUL, că putea să-l controleze, să-l domine atâta vreme cât se juca cu el, cât buzele și limba ei îi dădeau acele senzații dumnezeiești ...îi plăcea să o facă mai ales atunci când el îi telefona nevestei sau fetei, când el trebuia să-și înăbușe țipătul de golire, țipătul de plăcere, când vedea că el nu mai poate dar se abținea, se abținea erotic pentru că nu putea să urle în telefon, atunci limba ei se încolăcea ca un steag în bătaia vântului în jurul stâlpului, ca un odgon, ca tentaculele unei caracatițe în jurul unei balene, nu mai era nimic erotic aici, era pur și simplu o luare în posesie, George era cântărit, măsurat și împărțit până ce rămânea inclusiv fără măduvă,țipând, plângând și râzând în același timp, fiind etern recunoscător și sclav supus pentru această plăcere deosebită, petrecută în general între 7.30 și 9 pentru că la 9 deja trebuiau să deschidă ușa biroului, la 9 era prea multă lume pe culoar, prea mulți veneau, treceau, se foiau pe lângă biroul lor și era periculos, ar fi putut să intre cineva și să-l vadă cu pantalonii în vine, i-ar fi putut auzi cineva micul țipăt de moarte și reânviere...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate