Curcubeul se facea vazut in toata splendoarea lui....
Shi....ce-i chiar asha?
Nimic...
Nu era nici un curcubeu in sufletul ei!
Parca vedea numai partzile rele la tot ce o inconjura...de parca ar fi fost oarba la restul...restul fiind ceea ce pe majoritatea ii facea sa zambeasca...
Zambetul....de zambit mai zambea shi ea....dar nu mai tzinea minte ultima oara cand zambise sincer!
Oricat s-ar fi chinuit,nu putea sa ishi aminteasca....
Sau...poate....da...atunci cand nu shtia ce inseamna sa traieshti!
Da...atunci zambea..cu adevarat...
Acum,cand incerca sa se poarte shi ea mai frumos,incerca sa zambeasca,dar..parca obrajii nu erau de aceeashi parere...
I se spusese ca avea un zambet shi un ras frumos...colorat...care indemna la buna-dispozitzie...
Dar,daca avea un astfel de efect asupra celorlaltzi...asupra ei de ce nu avea?
Se spune ca te simtzi foarte bine cand razi..te relaxezi..shi atatea grupe de muschi se incordeaza...shi alte alea de care ea nu prea avea habar...
Poate din cauza ca nu prea radea...
Ce-ar fi sa incerce shi ea sa zambeasca...sa rada....
Dar era greu...
cand simtzi ca totul se prabusheshte in jurul tau..ca nu mai apartzii nicaieri,cand itzi cautzi disperat locul shi nu il gaseshti,cand ai dori sa portzi o conversatzie sincera cu cineva shi observi ca eshti inconjurat de lume,dar,ca,de fapt,nu ai cu cine schimba o vorba de suflet...
Atunci nu itzi mai vine sa razi,de zambit nici nu mai poate fi vorba!
Shi atunci?
ce ramane de facut??????