Unii oameni scriu pentru a exista. Si tocmai acei oameni nu exista…
Unii oameni scriu pentru a se revolta. Si tocmai acei oameni sunt cei mai tacuti dintre noi…
Unii oameni scriu pentru a fi originali. Si tocmai acei oameni se limiteaza la banalul sau originalul unor modele.
Unii oameni scriu pentru a spune ceva. Si tocmai acei oameni nu spun nimic…
Unii oameni scriu pentru singuratate. Si tocmai acei oameni nu cunosc singuratea…
Unii oameni scriu din nevoia de a scrie. Si tocmai acei oameni se ucid lent prin ceea ce scriu…
Unii oameni scriu pentru a se marturisi. Si tocmai acei oameni ridica bariere peste tot in jurul lor…
Unii oameni scriu pentru singuratate. Si tocmai acei oameni nu cunosc decat tumultul nesinguratatii…
Unii oameni scriu pentru a elogia. Si tocmai acei oameni nu au ce sa elogieze…
Unii oameni scriu pentru a nu fi uitati. Si tocmai acei oameni sunt uitati…

Orice abatere are sansa de a fi geniala ! Este abject si ingrat a scrie pentru cineva sau ceva. Un scriitor nu scrie pentru nimeni si nimic. Cu atat mai putin pentru el insusi. El nu trebuie sa creada. “In indiferenta afectiva, ideile se infiripa” (-Cioran); in sentimente straine de existenta organica maladiva ideile sunt corupte, iar calitatea lor se pierde in liceente poetice de duzina. Durata unei lecturi adevarate este o viata, nu doar timpul inchinat citirii ei.



Unii oameni sunt optimisti, iar viata lor elogiaza fatalitatea ce le ingaduie ignoranta.
Unii oameni sunt pesimisti, iar viata lor le ingaduie naivitatea din vanitate, ca pe o boala nobila a spiritului.

A fi optimist e un lucru minunat. A fi pesimist este un lucru interesant. Ambele sunt marginiri ale spiritului si incercari de fericire sortite esecului… intrepatrunderea celor doua in indiferenta superioara a spiritului si in detasare deplina, asigura gandului si creatiei veridicitatea Nimicului ce le da nastere prin filiera organica a creatorului, nu prin cea universala a misticului sublim, fals, solubil doar in cuvinte. La radacina cuvintelor se afla expresia gandului, si nu invers.



Unii oameni scriu pentru alti oameni. Aceasta este o meserie, practicata de mercenari ai cuvantului.

A scrie pentru o apreciere de orice fel inseamna abandonarea spiritului cuvintelor, abandonarea eului liric in favoarea celui comun- conversia unui artist in bufon. Putini sunt aceia ce stiu sa inainteze atunci cand inspaimanta prin cuvintele lor “urate”. Omul isi ucide eroii doar pentru a-i putea transforma in martiri. Este chemarea speciei aceea de a sacrifica individul in favoarea ideilor si cauzelor sale ce capata astfel o aura de universal in cadrul speciei din care face parte.



Unii oameni sunt non-valori.

Aceasta pentru ca fiecare dintre ei acorda prea putin timp non-superficialului, si prea putin credit valabilului. Asta pentru ca isi traiesc valorile si adevarurile ca unice variante de existenta si creatie. Asta pentru ca se pretuiesc mai mult si gandesc mai putin. Lumea este populata de non-valori secundate de valori marginalizate, contrazise de valori blamate. O clipa de toleranta echivaleaza cu pierderea non-valorii. O clipa de intoleranta coincide cu pierderea si totodata stimularea valorii. Omul ca specie se afla din punct de vedere al evolutiei atat de sus datorita non-valorii ce l-a creat, educat, stimulat. O lume fara non-valoare ar deveni absurda si statica. Incapabila si lipsita de dorinta de a progresa.




Nota : 25.12.2003 , CREAÞIE – I - (de ce) unii oameni scriu ?...