Sarbatorea singur in sufragerie. Nimic care sa îi solicite atentia macar pentru trei minute, prelungi, de preconceptie stelara. Stia ca nimic nu ar fi putut opri rasfirarea aceeia inexorabila a minutelor si totusi spera sa se întoarca…plecase cu o seara înainte fara sa îl fi anuntat macar printr-o alunecare stângace a privirii pe deasupra ramelor aurite ale ochelarilor care augmentizau lumea în zadarul vorbii. stia ca avea sa se întâmple ceva, presimtise parca, însa încadrarea temporala a evenimentului fusese lamentabila; cel putin asa parea acum, când soarele era pe punctul sa sucombe. Imprecis. Si sunetul acesta agasant, cu reverberatii metalice, care mima!... se întoarse la ultimul gând, avea fotografia pusa stângaci lânga scrumiera, o aseza meticulos si tandru; privirea aceea. Si sarbatorea acea liniste sumbra, asteptând noaptea...

e(ra) doar inceputul