Sunt colegii mei. Se trag, ca si noi, din maimuta, au doua picioare, doua maini. Cand rad, se zguduie ferestrele. Dar sunt baieti buni.

In fiecare dimineata, cand intru in birou, ii salut civilizat.
- Bai, Dinamo e cea mai tare echipa, nu va mai … pe voi. Salut, Sache. Ai vazut ce goluri au dat ieri? intreaba Ofticosu’.
- Ia ghiciti ce mancare mi-a facut unguroaica aseara? Taci, ba, din gura, lasati dracu’ fotbalu’. Salut Sache, zice si Paraciosu’. Tocanita cu mamaliguta si mujdei de usturoi, mmm!
- Servus, Sache, bai, va rog eu, faceti liniste. Bai, ma enervati rau, duceti-va dracu’ acasa! Chiar daca a castigat Dinamo campionatul, tot Steaua e mai tare, striga Nervosu’. Ii trebuie doar alt antrenor, atat.

Asa sunt ei, vorbesc mult, dar nu-s baieti rai. De cateva saptamani au preocupari noi. Urmaresc in direct lectiile de dresaj pe care le primesc zilnic de la dresorul Fanel. Din aprilie m-am hotarat sa ma civilizez, sa intru in randul lumii. Asa ca am angajat un dresor si evoluez in fiecare zi. Pana acum trei saptamani, habar n-aveam sa sed la comanda, sa ma tarasc, sa fac sluj sau aport. Acum stiu, am invatat sa ma si gudur la ordin. Cand spune dresorul ‘mort’, ma arunc pe mocheta cu picioarele in sus si inchid ochii. Chestia e sa nu misti pana nu striga dresorul, altfel n-ai facut nimic. Cand primesc coca cola, trebuie sa ling mana lui Fanel indiferent daca s-a spalat sau nu, iar cand striga ‘hotul’, sa ma incrunt spre usa si sa privesc urat la oricine intra in birou. Am invatat sa musc piciorul intrusului cand dresorul striga ‘ia-l’. Din pacate, intr-o zi, n-am putut sa musc piciorul unei tipe. Asta pentru ca avea ciorapi plasa si sunt sensibil la astfel de ciorapi. De fapt, m-au trecut toate apele cand am adulmecat-o si a trebuit sa-i platesc ciorapii, ca, in tandretea mea, i-am desirat ochiurile. Si ce bataie, vai, am incasat atunci de la Fanel... Pana sa incep dresajul, mancam de peste tot, nu ma puteam abtine. Vedeam undeva mititei, hop si eu. Vedeam frigarui, gata, ma abandonam. Din ziua in care am vrut sa infulec un crenvurst legat la o baterie care curenta, nu mai mananc decat din mana dresorului. De cand fac dresaj circul altfel pe strada. Nu, nu mai umblu teleleu, pe unde vreau eu, merg doar in stanga lui Fanel, iar el imi sopteste ‘la pas’. Cand zice ‘liber’, pot fugi ca nebunul la copaciii si tufisurile din parc si pot face cam tot ce vreau. Cu toate c-am evoluat mult, n-am inteles de ce nu-i voie sa marchez teritoriul biroului si nici de ce-mi pune Fanel botnita cand ies in parc. Credeti c-am invatat absolut totul? Ca sunt complet dresat? Va inselati. Inca exersez ‘culcat’. Nu se lipeste comanda asta neam de mine, nu stiu de ce. Pai, daca nu mi-e somn, de ce sa ma culc? Nu-i logic. Dar nu-i nimic, o invat eu si pe-asta.

- Duminica avem actiune, zice seful cel mare. La ora 9 ne intalnim in padurea Baneasa la vanatoare de canguri. La pranz, fiecare prajeste la gratar ce-a vanat.

M-am dus si eu la vanatoare. Am cutreierat padurea in lung si-n lat. De cinci ori. N-am gasit picior de cangur, iar la pranz m-am intors abatut si murdar pe picioare.
- Iepurele tau unde e? ma intreaba seful cel mare.
- Care iepure? Am cautat canguri, raspund spasit.
- Esti tampit, de unde canguri in padurea Baneasa? Ai inteles gresit. Te penalizez, vei purta botnita toata saptamana, si in birou. Hai, dispari! se rasteste seful cel mare si-mi intoarce spatele.

Vine la mine Paraciosu’.
- Bai, asta e. Prieteni – prieteni, dar maioul e mai aproape de piele decat camasa.
- De pielea cui? mai apuc sa intreb, apoi gata, mi-a luat piuitul.

Acum port botnita de aluminiu cu inchizatoare de alama. Nu pot vorbi, striga sau sforai. Pot doar sorbi cu paiul apa si ciorba de dovlecei fara dovlecei.

Vine si Ofticosu’ la mine.
- Ce faci, vanatorule de canguri? Ba, nu te supara, dar esti prost. Auzi la el, padurea-i plina de iepuri si el cauta canguri. Stii ceva, am o zgarda de forta din Germania, o vrei tu? Mi-a zis seful sa te leg de stejarul ala, sa nu fugi dupa canguri. Hi, hi! Imi pare rau, dar trebuie s-o fac, altfel ma penalizeaza si pe mine.

Stau la umbra, sub stejar, si-mi privesc stapanii cum infuleca iepuri la gratar cu cartofi copti si beau bere blonda. Mmm, ce miros! Uite-l si pe Nervosu’, vine la mine. Hai, ca-i om de treaba, precis imi aduce niste iepure.
- Salut. Bai, tare plictisitoare petrecerea, zice el muscand dintr-un picior de iepure bine rumenit. E misto vanatul si berea-i rece, dar n-am chef de asta acum. E mai bine de tine, cu botnita asta, nu esti obligat sa faci conversatie. Auzi, am uitat sa te intreb, tu cand pleci in concediu?