agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-29 | | M-am pierdut în privirea ta. Așa începe totul. Acum plutesc în neștire pe albastrul ochilor tăi sperând că mă vei găsi și mă vei ascunde în adâncul sufletului tău, departe de toți, acolo unde nimeni nu ne știe, acolo de unde se nasc visele noastre, de unde a început povestea. Dar uite că am căzut. Mă cauți, dar nu mă găsești. Mă strigi, dar nu te mai aud. Plângi, dar mâna mea nu mai e acolo ca să-ți șteargă lacrima cum o făcea cândva, sufletul meu nu mai e acolo ca să-ți aline suferința. Ce păcat! Chiar doare! Acum sunt pe o urmă de speranță pălită de “toamna” iubirii noastre, iubirii mele. M-am pierdut, te-am pierdut. Nu mai știu cine sunt, nu mai știu cine ești și dintr-o dată visele se înneacă, cuvintele ne apasă. Trăim într-o lume străină, rece și gri. O lume a umbrelor, o lume a ignoranței. Trăim departe unul de celălalt, departe de tot ce ne-a legat cândva, sperând că vom da culoare acestei lumi prin lumina zâmbetelor noastre, prin căldura privirilor. Încercăm să supraviețuim departe de rădăcinile dragostei pe care toamna le-a sărutat fără milă. Am speranța că vom face o nouă rădăcină: din sărutul buzelor noastre, din atingerea mâinilor noastre, din speranțele noastre. Albastrul ochilor tăi îi va fi apa în zilele secate de valul fierbinte al uitării, castaniul părului meu îi va fi tulpina pe care vom agăța drept frunze cele mai frumoase amintiri, culoarea buzelor mele îi va fi petală iar iubirea noastră îi va fi mireasmă. O vom îngriji împreună și ne vom adăposti sub ea atunci când vom simți nevoia să respirăm același aer. O vom numi Eden. Edenul nostru, unde visele prind culoare, de unde se nasc speranțele, unde se întâlnesc celebrele iubiri pentru a lua viață prin iubirea noastră, acolo unde Orfeu își mângâie harpa în așteptarea sărutării frumoasei Euridice, acolo unde dragostea naște războaie, iar războaile trezesc pasiuni. ……. dar mă vei găsi oare? Mă vei ascunde din nou acolo unde îmi era așa bine? Vei îngădui să mă plouă din nou cu fericire sau mă vei amăgi din nou cu parfumul ei? …. Nu știu. ….. Poate…..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate