agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-11-24 | |
A mea pană
19:50 PaDaS Soarta trece ca un fulger, sub căderea zorilor din cer…parcă mai mohorâte de ziua ce a trecut, e același cer senin penetrat de căderea lină a penei tale de înger, e din albul alb , e simbolul frumuseții tale cerești, ce nu încetează să mă uimească nor de nor, o văd cum plutește… e din ce în ce mai mare , mai plină de, mai rotundă, are formă și greutate …e adorarea sufletelor pierdute pe drum, e tainicul, călăuzitorul nostru prin pulberea de cer, e răspunsul ce mi se dă, e darul sau poate darul ce-l dau, e pana ta ce plutește …te apropii de mine dar văd cum te îndepărtezi, te miști ordonat și într-o singură direcție, nu înțeleg … atunci simt cum respirația-mi o ia înainte, e vie și e al nostru vânt, să te aducă la mine, să sufle a ta licurime de viață păstrată , atunci vei simți respirația sufletului meu ce acum așteaptă a ta pană, sunt pentru câteva clipe o adiere … răul de acolo , o poruncă perfidă… insistă , atunci încep să plâng a noastră ploaie, lacrimă după lacrimă , pornesc o lacrimă de ploaie fără pic de păcat în ea, cerșesc spre voia destinului amintirea dorului de tine, spre o conciliere de picături, cer o unire a lor… un val doresc să te împingă spre derdelușul drumului, o pană mult prea răvășită de toleranța destinului ce o lasă în voia vremii, sunt o picătură ... O raza fugară de soare, răzbind ploaia deasă, îmi zvântă lacrimile din ochi… secat am început să aștept, se așterne odihna ochilor peste mine, mă cuprinde și cedez … e o limpezime fatală, e măna norocului meu ce acum mi se arată, tu cazi secundă de secundă în voia zborului liber, eu tot ce fac e să aștept… tu de acolo mă zărești, sunt eu acela mic, probabil căderea ta mă va strivi, e dorirea mea, e șansa trăirii noastre eterne… tot ce fac e să privesc, atunci… se întâmplă, tu ai venit la mine, s-a întâmplat visul unui om simplu, atingerea eternă pe așternut etern, e totul etern, e totul absolut alb, e o nea și nici pic de urmă, o mantie de pene , al nostru exemplu părea macro, dar văzut de afară era micro, e o pulbere contagioasă ce se așterne permanent pe tărâmul etern, e iubire zilnic și etern, se aude doar un foșnet de aripi tăcut peste gândurile noastre ce citesc cel scris cu-o pană de foc… numele noastre ce pâlpâie într-o piatră de dialog, sunt etern fericit…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate