-- Я думал о плане общей жизни. Своей жизни я не боюсь, она
мне не загадка.
-- Ну и что ж ты бы мог сделать?
-- Я мог выдумать что-нибудь вроде счастья, а от душевного
смысла улучшилась бы производительность.
-- Счастье произойдет от материализма, товарищ Вощев, а не
от смысла.

Андрей Платонов, "Котлован"

(-- Meditam la planul vieții obștești. De viața mea nu mă tem – ea nu-i o taină pentru mine.
-- Și ce-ai putea face, atunci?
-- Aș putea inventa ceva, fericirea, de exemplu, și de la sensul sufletesc s-ar mări productivitatea muncii.
-- Fericirea va proveni de la materialism, tovarășe Voșcev, nu de la sens.

Andrei Platonov, "Șantierul")



M-am trezit la 4 am luat sticluța cu ulei și am ieșit pe ascuns din casă. Am luat un taxi și am plecat la Stăuceni la bunica. În sat am rugat șoferul să stingă luminile și să meargă încet. Am coborât la câteva gospodării de casa bunicii. Ajuns la portița verde am uns balamalele cu ulei să nu scârțâie. Tarzan m-a recunoscut și s-a mulțumit să scheaune cu dragoste. Am intrat în ocol la vacă. Dormea. Am chicotit și am început să alerg pe loc de bucurie. Vaca m-a privit mirată, dar nu a spus nimic.
Am scos-o din ocol și am ieșit din ogradă. Iată-mă cum merg cu vaca prin Stăuceni:
șosea-copaci-stadion-casă-casă-drum-eu-vaca-fântână-casă-casă-drum-casă-casă-hudiță.

Am ieșit din sat și m-am pornit spre Chișinău. Mă grăbeam. Era deja ora cinci. Vaca rumega plictiseală; nu o lăsam să pască. Pe alături treceau mașini. Am trecut pe lângă postul poliție pustiu. Interesant, m-ar fi oprit dacă erau? Hm, interesant. Foarte interesant. Foarte, foarte, foarte interesant. Am început a alerga pe loc de bucurie. Chicoteam și strigam. Desigur că m-ar fi oprit. În jur nu era nimeni – pe cine să oprească, dacă nu pe mine. Trebuie să oprească pe cineva…

Traversez podul de lângă circ cu o vacă. Unde sunt toți să mă vadă? Arăt la vacă și strig:
- Vacă, vacă, vacă, vacă…!
Iată cum traversam podul:
ciocana-râșcanovca-cerc-cerc-circ-șosea-pod-vaca-eu-pod-bulevard-Ministerul Finanțelor. Vaca tace și merge. Trec pe lângă Ștefan cel Mare cu vaca. Vaca îl privește și tace. Doi polițiști ne privesc și tac. Un trecător adormit ne vede și fuge. Un troleibuz ne depășește. Restul se prefac că nu ne observă. Că e normal. Că așa trebuie să fie. Chicotesc, dar mă prefac că tușesc.

E prea devreme. E abia șapte și jumătate. Las vaca să pască puțin în Grădina Publică. Se face opt. Hai încă puțin, încă puțin și visul va deveni realitate. Hai, Joiana, hai mai rabdă. Vaca tace și merge. Eu merg și tac. Iată cum mergeam prin fața liceului:
Ștefan cel Mare- Grădina Publică – Liceul "Mircea Eliade"– stradă – balegă – vacă – eu.
Un bătrânel ne privește paralizat cu ochii măriți de sticla ochelarilor. L-a mirat că vaca are ochi mai mari? Încă puțin, Joiana, încă puțin! Ne oprim la semafor.

Fac la stânga, trec pe lângă preoți, încă puțin, pe lângă fete, încă puțin și fac la dreapta, intră Joiana, intră! Ha- Ha- Ha- Ha- Ha- Ha- Ha- Ha- Ha- Ha! Nu rezist. Femeia de serviciu scandalizată:
- Șto takoe? Șto takoe?
- Ka-ro-va!* îi strig la ureche.
Râd în hohote, fug pe log de bucurie, am reușit! Am reușit! Pieptul îmi este cald, e plin de presiune care îmi alimentează hohotele. Da! Da! Da! Am reușit! Se adună o mulțime de tineri veseli și maturi încruntați. Majoritatea râd, câțiva strigă, femeia de serviciu formează cu mișcări isterice un număr. Râd în hohote. Iată cum râdeam:
scări – ușa – oameni – oameni – vaca – eu – oameni – oameni.
Brusc mulțimea se liniștește. Glasul calm al decanului:
- Ce se întâmplă aici?
Alt glas:
- Ionuț a venit cu vaca la facultate.
Joiana intră și ea în discuție:
- Mu-u-u-u-u-u-u!
Mai departe nu țin minte – am leșinat de râs.

-

* - Ce-i cu asta/Ce-i asta? – O vacă/ Vaco! (rus.)